Da, într-adevăr, este firesc pe undeva ca scriitorii să fie obsedaţi de literatură. Până într-acolo încât unii dintre ei să nu mai fie capabili, cel puţin aparent, să traseze linia de demarcaţie între viaţa reală şi imaginarul idealizat (sau ideal sau considerat astfel sau…).
- Carte publicata in 2012 de Baroque Books & Arts
- Cumpara cartea cu reducere
- Colectia Cadril
- Format: 135×210
- Tip coperta: Brosata
- Numar pagini: 216
- ISBN: 978-606-93227-7-2
Un ziarist care trăieşte în Franţa – Terradillos – vrea să afle totul despre Alejandro Bevilacqua, un expatriat argentinian, scriitor, bineînţeles, care a murit în ajunul lansării operei capitale a vieţii lui. Circumstanţele sunt neclare, aşa că interesul ziaristului de a investiga apare firesc. În tentativa de a descâlci iţele deznodământului dramatic, ziaristul înregistrează mărturiile celor care au făcut parte din grupul lui Bevilacqua, printre care şi un personaj numit… „Alberto Manguel”, pentru care „nimic nu este adevărat dacă nu a fost scris într-o carte”. Şi povestirile despre subiectul investigaţiei jurnalistice sunt contradictorii. Cine minte, cine inventează, cine spune adevărul?
Reiese că Bevilacqua era un om subţire, chiar slăbănog, aşa cum le plăcea romanticilor care îşi imaginau întotdeauna că intelectualul este sărac, palid şi transpus şi, fireşte, era taciturn, plin de toane. A crescut în Argentina şi s-a îndrăgostit mai târziu de fiica unui păpuşar. A început să scrie scenarii romantice, apoi, nu se ştie de ce, a fost întemniţat şi torturat. La un moment dat a reuşit să fugă în Spania şi a devenit irezistibil pentru femei, cu alura lui de deznădăjduit. Una dintre acestea, Andrea, este cea care îl demontează pe „Alberto Manguel” cu amintirile lui cu tot, comentând: „Minciuna, asta este tema literaturii sud-americane”. Şi din nou, cine minte?…
Intră apoi în scenă personajul El Chancho („Porcul”), un om gras şi respingător, deţinător al secretelor unor oficiali corupţi, care a stat la închisoare cu Bevilacqua şi care se dovedeşte a fi un ucigaş: „Mi-am sedus Desdemona cu vocea mea”, afirmă cu mândrie. Şi el are de depus mărturie despre cel pe care l-a cunoscut cândva.
Toată această pânză narativă este presărată cu amintiri despre străduţe pustii, vitralii colorate, lumini schimbătoare, statui în grădini şi oameni împietriţi în diverse poziţii, evocări cu accente cinematografice în care Tavares se dovedeşte maestru. Toţi oamenii sunt mincinoşi este, în esenţă, despre a citi şi despre felul în care a trăi în literatură poate fi în final şi un soi de trădare. De altfel, Bevilacqua însuşi obişnuia să insiste asupra „distincţiei între adevărata minciună şi falsul adevăr”.
Cartea Toţi oamenii sunt mincinoşi, de Alberto Manguel poate fi cumparata cu reducere de la Elefant / eMAG / Libris