Baladele usturoiului din Paradis, de Mo Yan

China anului 1985. Revoluţia culturală înseamnă pentru populaţia rurală sporirea producţiei de usturoi. Se ajunge la producţii uriaşe, care exceed nevoile pieţei, aşa încât usturoiul ajunge să putrezească pe câmpuri, umplând cerul de miros şi falimentându-i pe fermieri.

• Carte publicata in 2013 la Humanitas Fiction
• Cumpara cartea la cel mai mic pret
  
• Colectia Raftul Denisei
• Traducator: Luminita Balan
• Tip coperta: Brosata
• Format: 130×200
• Numar pagini: 400
• ISBN: 978-973-689-656-9

Oamenii sunt frustraţi, disperaţi, furioşi. Guvernul nu doar îi ignoră, ci le şi cere sacrificii în plus. Pe acest fundal, muzicianul orb Zhang Kou cântă, asemeni lui Homer, balade ale disperării şi ale felului în care guvernul corupt este focarul tuturor nenorocirilor pe care le îndură populaţia. Interesant este că interpretul nu învinovăţeşte Revoluţia culturală, ci ceea ce a devenit ea.

Baladele usturoiului din Paradis urmăreşte viaţa unor personaje centrale: Gao Ma, un fost soldat în vârstă de 42 de ani, familia lui Jinju, fata cu care ostaşul ar vrea să se însoare, Gao Yang, un fermier local. Gao Ma a investit într-o mare producţie de usturoi care acum se strică sub cerul liber, în lipsă de cerere. Nu este foarte sănătos, dar este foarte îndrăgostit de Jinju. Şi ea pare să-l îndrăgească, dar familia ei decide s-o mărite cu un om mai bogat, pe care fata nu-l place deloc. Fraţii tinerei intră în joc, întrucât aranjamentul familial le asigură şi lor neveste. În principiu, nimeni nu poate fi silit să se căsătorească dacă nu vrea, dar în China rurală regulile nu se aplică. Lui Gao Ma nu-i lipseşte curajul, dar asta nu are nicio relevanţă atunci când este arestat. Nu poate decât să strige „Nu urăsc socialismul, ci pe voi! Urăsc oficialii corupţi ca voi, care sub steagul Partidului Comunist îi distrug reputaţia!”. Şi?…

La rândul său, Gao Yang este mult asemănător lui Gao Ma şi cultivă tot… usturoi. Îi lipseşte însă curajul, fiind de-a dreptul înspăimântat de Gărzile Roşii şi orice altă autoritate. Ghinionul face să fie implicat într-un incident cu tentă politică şi să plătească un preţ mare.

Mama lui Jinju întruchipează o altă latură umană: „Oriunde întorci privirea, cineva încearcă să te fure. Cine nu răspunde cu aceeaşi monedă e un prost. Dacă până şi guvernul este necinstit, de ce n-am fi şi noi, nişte amărâţi de ţărani?”. Autoritatea disperată să creadă în ficţiunea pe care o implementează este prezentată în secretarul Huang, care îi spune lui Gao Yang: „Mama ta a dus o viaţă de lux exploatându-i pe alţii, este normal să fie reeducată prin muncă”. Dar Gao Yang nu reuşeşte să-şi depăşească gândirea temătoare şi complexată: „Când Cel de Sus a făcut oamenii, a pus materialul mai bun în autorităţi, cel aşa-şi-aşa în muncitori şi pe cel mai prost în noi, ţăranii”.

Cumpara cartea Baladele usturoiului din Paradis, de Mo Yan de aici: Elefant / eMAG / Libris