fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul XI

11.

– Măăă, măă, mă! – rosti comisarul Virgil, bucuros că de data aceasta fusese primul.

– Sunt paisprezece bucăţi? – se interesă Tudose.

Un tânăr din echipaj îi făcu semn că da. Virgil și Tudose se priviră semnificativ, teoria lor părând să funcţioneze. De fapt, Tudose avansase ipoteza data trecută, însă colegul şi-o însuşi treptat, astfel că cei doi făceau acum, în această privinţă, corp comun. „Au rămas cincisprezece miniştri, unu-i mort, aşadar ceilalţi l-au tranşat astfel încât să revină o porţiune fiecărui titular rămas în viaţă. Data viitoare, va fi numărul fatal de fragmente…”

Deja era stabilit, asasinatul se petrecuse noaptea. Dacă în precedentul caz se alese un garaj, de data aceasta a fost preferat un teren de joacă din zona Colentina. „E mai bine-n aer liber!” – îşi zise Tudose, predispus către claustrofobie. Virgil gândi asemănător: „Dacă m-aş apuca să ucid, în spaţiile închise aş opta pentru un revolver de calibru mic. E păcat să năclăieşti o incintă, fie aceasta şi-un garaj ori o hală! Doar este atâta câmp gol, dacă vrei să ciopârţeşti pe cineva ori să-i împrăştii maţele! Sau, în pădure… Dar, ca s-o faci într-un apartament, este curată barbarie! Doar, cineva se va muta acolo… Cui i-ar conveni să locuiască un spaţiu care-a fost scena unui măcel? Însă, cu un glonţ discret, e aproape ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic…”

Carnagiul fusese anunţat încă de cum se lumină de ziuă şi, până să sosească echipajele de poliţie, locatarii din zonă îşi satisfăcură din plin curiozitatea. Acum, poliţiştii protejară zona, nelăsând să se apropie civilii. Evident, cel mai mult regretau copiii. Mai curioşi decât adulţii, pe de-o parte, aceştia se simţeau în plus nedreptăţiţi, tranşarea petrecându-se pe terenul lor de joacă, astfel că se socoteau în măsură să participe la cercetări. Fără a avea neapărat o înclinaţie către macabru, mulţi se visară anchetatori, adunând datele şi descoperind, prin abile deducţii, asasinul sau asasinii, aşa cum văzuseră în filme. Dar, tot precum în filme, Poliţia-şi luă partea leului!

– Cumva se potriveşte… – gândi Virgil. Prima victimă era vestită pentru maşinile sale de lux, şi-a fost tranşată într-un garaj. Acum, fiind vorba de ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pare firesc să-l găsim pe-un teren amenajat pentru joacă şi recreere, loc în care tinerele generaţii…

„Viitorul luminos al Patriei…” – completă Tudose în gând, refuzând să mai asculte elucubraţiile colegului său.

– E mai puţin sânge decât în cazul primului caz… – îi comunică unul dintre agenţi o concluzie la care reuşi să ajungă.

În cazul primului caz! – repetă comisarul, iritat. Nu-i cazul să-mi faci cazuistica cazului primului caz şi nici pe a celui de-al doilea caz!…

Agentul ridică din umeri şi se îndepărtă, deşi-ar fi dorit să mai adauge că, în opinia sa, cantitatea redusă de sânge s-ar datora faptului că fluidul vital fusese absorbit de pământ.

Anunţat mai din vreme decât data trecută, Igor Bradea sosi la locul macabrei descoperiri cam la un sfert de ceas după Tudose și Virgil. Detectivul se felicită că a avut ideea să i se dea drumul lui Robert, căci devenise lămurit acum că sunt mai mulți autori. „Cel mai bine-ar fi să iau şi eu în braţe teoria cretinilor ăstora doi, că membrii guvernului şi-ar lichida colegii. Dacă o bag pe Ana, iarăşi urlă Râmpu că-s obsedat. Printre posibilii autori, ar mai fi ăla care-a venit să se autodenunţe, da’ mai ştie dracu de unde să-l ia!” Toate acestea, Igor le gândi fără să le spună nimic colaboratorilor săi.

Desigur, în afara acestor posibilităţi ar mai fi existat şi alte câteva mii, cel puţin, detaliu pe care-l ştia foarte bine şi Igor, însă tot la fel de bine ştia că nu te poţi prezenta înaintea superiorilor spunând că: aproape oricine putea fi autorul! Astfel că decise să marşeze la supoziţia celor doi colegi, în ideea de-a câştiga timp. „Măcar, până aflu unde erau Ana şi Aurel Rusu – zis şi Tavi – între orele 22 şi 5… Asta ca să nu mai adaug că, poate, legiştii vor găsi acum că a fost vorba de-o toxiinfecţie alimentară…”

– va urma –

Ioan Usca

Vezi aici toate capitolele din romanul “Inocentul”

bogdan
Total
0
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

Eveniment la Braila: Lansarea revistei "Litera13"

Next Article

"Totul despre tricotat", o noua colectie de inserturi impreuna cu Libertatea

Related Posts

Privacy Preference Center

    Total
    0
    Share