Ioan Usca 18
“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul XIX
19. De când îşi văzu poza în ziar, Robert se obişnui şi ajunse să umble fără sfială prin oraş. „Par să mă cunoască toţi… Da-i tot aia!” Adevărat, mulţi îl recunoşteau, căci era adeseori interpelat foarte precis şi destui îi ofereau ajutoare. În general, părea să fie privit cu simpatie. Mai ciudat i se păru […]
“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul XVIII
18. – Ăștia-și bat joc de mine! – exclamă preşedintele, după ce frunzări rapoartele SRI. De săptămâni bune se retrase în palat, uitând până şi să-şi mai viziteze familia. Aflând zilnic ştiri despre cum se prăbuşesc toate, inclusiv despre modul în care dispare executivul, ministru cu ministru, alese recluziunea totală, dedicându-se consumului de alcool şi […]
“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul XVII
17. – Băga-mi-aș! – îi scăpă chestorului Laurențiu Stoler, văzând că este apelat de ministrul de Interne. „O să mă ia la unşpe metri…” – îşi zise, scotocindu-se după ceva scuze plauzibile. – Da, domnule ministru! – răspunse după un timp. Da, să trăiţi!… Surprinzător, vocea ministrului era nu doar calmă, dar părea şi binevoitoare, […]
“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul XVI
16 – Belea, belea, belea!… – murmură Robert involuntar, când îşi văzu poza pe prima pagină a unui ziar. Atent să-şi ţină bărbia cât mai în piept, citi la repezeală titlul: Asasin sângeros dat în urmărire generală! Ciudat, gândul îi merse către Tavi, singurul său sprijin de când sosise în capitală. Acesta-l ajutase de curând […]
“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul XV
15. – Măăă, măă, mă! – spuseră la unison Virgil și Tudose, privind la ce-a mai rămas din ministrul Transporturilor. Cazul părea a fi unul atipic, căci nu se înscria întrutotul logicii celor precedente. – Sunt doar cinci bucăţi, în vreme ce noi ne aşteptam să fie numărul fatal! – observă Tudose. – S-o fi […]
“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul XIV
14. – Mai și ăsta! – bodogăniră locatarii apartamentului 6, văzând că le este adus încă unul. – A zis Vasea că la voi ar mai fi un apartament liber… – explică Tavi, arătând către Robert. – Pentru ce e căutat? – se interesă un ins îndesat şi care, deşi cărunt, dădea senzaţia de roşcovan. […]
“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul XIII
13. Este incert dacă Robert Ștefan a evadat sau nu. Scos din arest ca să fie dus la tribunal și permiţându-i-se să meargă la closet de către însoţitori, într-o benzinărie, fu surprins să-l întâlnească la lavoarul bărbaţilor pe Igor, persoană necunoscută pentru el. Acesta-i arătă drumul către un birou: – Fugi! Pleacă cât mai departe!… […]
“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul XII
12. Cum plănuiam lucruri serioase, iar amatorismul lui Tavi era unul manifest, decisei să plec și eu în București. Cum procedez de fiecare dată, mersei la Casa Rustic, loc din care aveam să coordonez următoarele mișcări. – Văleu! – îmi scăpă, zărindu-l pe Victor Blid îndreptându-se către masa mea. Oarecând, îl folosisem pe Victor […]
“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul XI
11. – Măăă, măă, mă! – rosti comisarul Virgil, bucuros că de data aceasta fusese primul. – Sunt paisprezece bucăţi? – se interesă Tudose. Un tânăr din echipaj îi făcu semn că da. Virgil și Tudose se priviră semnificativ, teoria lor părând să funcţioneze. De fapt, Tudose avansase ipoteza data trecută, însă colegul şi-o însuşi […]
“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul X
10. După ce făcuse o tonă de boacăne în Timișoara și mersese de capul său să se autodenunțe în București, Tavi avu tupeul să-mi ceară o învoire de patru zile. – Cu alte cuvinte, eu te adun de pe drumuri, îţi asigur o pâine uşoară acum, în plină criză, când cei mai mulţi se zbat […]
