fbpx
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!

“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul XIII

13.

Este incert dacă Robert Ștefan a evadat sau nu. Scos din arest ca să fie dus la tribunal și permiţându-i-se să meargă la closet de către însoţitori, într-o benzinărie, fu surprins să-l întâlnească la lavoarul bărbaţilor pe Igor, persoană necunoscută pentru el. Acesta-i arătă drumul către un birou:

– Fugi! Pleacă cât mai departe!…

Cum scriitorul ezită, detectivul socoti de folos să-l impulsioneze, arătându-i revolverul:

– Tu n-ai priceput să fugi?

Cum infractorul păru să fi înţeles într-un târziu aluzia, Igor îl opri:

– Stai! Unde pleci?

– Păi, n-aţi zis să fug?

– Am zis, da’ aşa vrei s-o faci, cu cătuşele la vedere?

Detectivul îi trânti două prosoape de hârtie peste cătuşe, apoi îi făcu semn: „Hai, întinde-o!”.

– Dar, n-aş putea întâi?… – mai întrebă Robert, privind către pisoare.

– Pişă-te pe tine, nu este timp pentru lux!

Timp ar fi fost, totuşi, deoarece escorta, văzând că infractorul întârzie, îşi luă un rând de bere, însă viitorul dat în urmărire generală nu avea de unde să ştie aceasta, astfel că se conformă directivelor primite de la domnul cel misterios.

„Să plec cât mai departe! Dar, unde?” – se întrebă fugarul. Cum tramvaiul numărul 1 tocmai opri în staţie, socoti acesta ca fiind un semn, astfel că sui, pornind cu mari emoţii către gară. „Culmea ar fi să vină controlul! Din lac în puţ, cum ar veni…”

Din fericire, controlorii tocmai erau la o grevă spontană în Grădina bănăţeană, astfel că scriitorul ajunse cu bine în gară. Privi prin sală la întâmplare, atenţia căzându-i pe panoul Plecărilor. „Am tren spre Bucureşti într-un sfert de oră…” Își luă și bilet.

Ca rânduit, vagonul în care sui era aproape gol, astfel că se putu întinde pe trei scaune, lăsând biletul la vedere pe măsuţă.

– Da, domnul, s-a văzut! – îi spuse conductorul, după ce trecură de Lugoj. Dar, aş zice să-ţi pui mai bine prosoapele alea, că ţi se văd cătuşele!…

Inima evadatului îngheţă, apoi avu senzaţia tot drumul că cineva vine după el. Abia pe la Caracal se mai linişti. „Dacă nu m-au săltat până aici, poate scap! Măcar, dacă e să mă prindă, să ajung în Bucureşti, au alte condiţii acolo…”

Ocazional, Robert mai auzise povestiri despre aresturi, penitenciare, ori mutarea deţinuţilor dintr-un loc într-altul, însă nu le dăduse prea mare atenţie. Încercând acum să-şi amintească detalii, observă că nu ştie nici măcar care-i deosebirea dintre arest şi penitenciar. În mintea sa, celula din filmele americane era etalonul, însă nici despre aceea n-a înţeles dacă-i din penitenciar ori arest. „Poate la ei e altfel… Oricum, e naşpa!”

Ajuns în capitală, evadatul gândi că-i mai bine să evite ieşirea principală din gară, astfel că o luă peste linii, găsind o spărtură în gard care-l scoase în Bulevardul Dinicu Golescu, către pasarelă. Aici, fu acostat:

– Evadat, evadat? Să fie-ntr-un ceas bun! Eu sunt Tavi… Hai mai încolo, să bem o bere şi să-ţi scot cătuşele alea.

Renunţând nu doar la a-şi mai pune întrebări, ci şi să raţioneze minimal, Robert îl urmă pe necunoscut într-un birt sordid, adăpost de zi pentru oamenii străzii.

– va urma –

Ioan Usca

Vezi aici toate capitolele din romanul “Inocentul”

bogdan
Total
0
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

Reducerea zilei. 28 ianuarie 2015

Next Article

Comunicare in limba romana. Manual pentru clasa I (vol. I si II)

Related Posts

Total
0
Share