La final de toamnă, de noiembrie, aşa cum am promis, am mai lansat două cărţi. Dragi mie. De fapt, toate cărţile îmi sunt dragi pentru că aşa cum spunea Kafka, acest remarcabil romancier clasic, atâta timp cât nu încetezi să urci, deci să încerci a evolua, treptele nu se vor termina pentru că sub paşii fiecăruia treptele se vor înmulţi la nesfârşit. Această sempiternă temă a umanităţii: evoluţia. Această perpetuă dorinţă de a lăsa ceva în urma ta!
Se spune, în popor, că un om trebuie să facă o casă, să planteze un arbore şi să facă un copil. Poate unii dintre noi le facem, poate ceilalţi am vrea, dar anumite contexte nu sunt dintre cele mai favorabile în acest sens. Eu, unul, am reuşit să le fac parţial dintr-un anumit punct de vedere. Pe de altă parte, le-am realizat pe toate.
Despre cărţi… îmi sunt toate dragi pentru că îmi place să citesc… pe lângă harul primit de a putea să scriu. Uneori mai bine, alteori mai prost.
Şi iată că a fost o dublă lansare de carte de poveste, cu oameni de poveste, cu oameni frumoşi şi cu poveştile lor… despre viaţă, despre carieră, despre artă şi cultură. Acum, privind retrospectiv şi obiectiv, pot spune că a fost un eveniment reuşit, de suflet pentru suflete.
M-au înjurat mulţi în ultimii 16 ani de când sunt în viaţa publică. Fie pentru că nu mi-au cunoscut activitatea, fie din rea-voinţă. Am picat pe gânduri de multe ori, am suferit în alte rânduri, dar cert este că toate acestea m-au întărit pentru a continua ceea ce am început şi ceea ce îmi este destinat.
Nu am vrut doar o lansare. Nu mi-am dorit doar o dublă lansare. Ci, un eveniment de excepţie în care mi-am lansat cele mai recente cărţi.
Am avut, ca orice om, dezamăgiri la această dublă lansare de carte. Dar, acestea trec pentru că am puterea necesară (interioară) de a merge mai departe şi de a vedea părţile pozitive, care sunt net superioare celor negative.
Cel mai important pentru mine este că o mare actriţă a României a fost prezentă şi că mi-a recitat una dintre poezii. Cel mai important este pentru mine că steaua teatrului de revistă românesc a fost prezentă la Moreni la această dublă lansare de carte. Nu a mai fost la Moreni din 1987. Mulţumesc Stela Popescu!!!
Mulţi m-au întrebat, inclusiv la tv şi radio înainte de lansare, cum de vine Stela Popescu la Moreni pentru mine. Cel mai elocvent răspuns l-a avut, în cadrul evenimentului, chiar Stela Popescu: ,,M-a convins cu vocea lui de miere”. Şi aici, orice alte cuvinte, ar fi de prisos – cu atât mai mult cu cât constatarea vine din partea unei mari artiste a acestei ţări.
Ceea ce am învăţat în această viaţă, încă de foarte mulţi ani este că: ÎN VIAŢĂ, TREBUIE SĂ FII OM! Cum spunea chiar şi Kipling într-una din poeziile sale: SĂ FII UN OM, COPILUL MEU! Le-am învăţat devreme în viaţă şi mi-au prins bine întotdeauna.
Ce aş putea spune despre cele două cărţi? Sunt sufletul meu la fel ca şi celelalte şase de până acum. Pe lângă multe alte lucruri, fapte şi nu vorbe, pot fi mulţumit şi chiar împlinit că las ceva palpabil în urma mea. Ce aş mai putea spune despre cele două cărţi? Ce au spus alţii despre ele şi ce va scrie critica de specialitate. Însă, nu mi-am dorit niciodată să fiu redundant şi nici nu mi-am făcut un scop în viaţă de a scrie despre cei care mi-au lecturat sau îmi vor lectura cărţile.
Mă interesează părerile şi opiniile lor, dar am învăţat că este mai important să vorbească ceilalţi despre cărţile tale decât autorul. De fapt, este chiar o opţiune de bun simţ.
Vă mulţumesc tuturor, dragii mei!
Adrian Stângă
