Primarul oraşului japonez Minamikyushu, Kampei Shimoide, va depune toate diligenţele necesare pe lângă Naţiunile Unite pentru ca scrisorile piloţilor kamikaze japonezi din Al Doilea Război Mondial să fie înregistrate în patrimoniul mondial, alături de documente ca „Magna Carta” sau „Capitalul”.
Anunţul a venit la scurt timp după cel referitor la includerea în patrimoniul mondial a unor repere industriale, ceea ce a stârnit furia Coreei de Sud, care reaminteşte Japoniei că acelea au fost locuri în care s-a folosit muncă forţată în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale.
Daca te pasioneaza subiectul, iti recomandam si cartea “Kamikaze. Povestea unui pilot japonez din Escadrilele Sinucigase”. Vezi aici pret si mai multe detalii.
Mai mult, Japonia a stârnit animozităţi şi cu licitaţia organizată pentru aeroportul aceluiaşi oraş, în special din partea Chinei, care, ca şi Coreea, a avut de suferit în perioada ocupaţiei japoneze. La rândul ei, China a depus anul trecut o cerere pentru includerea unor documente de la masacrul de la Nanjing (1937) sau despre femeile care au fost obligate să „lucreze” în bordeluri dedicate militarilor japonezi, ceea ce, fireşte, a stârnit protestele Japoniei.
În timp ce decizia pentru includerea acestor dovezi istorice este aşteptată în acest an, oficialii locali japonezi care vor să includă scrisorile şi testamentele piloţilor kamikaze în patrimoniul UNESCO argumentează: „Proiectul nostru nu este o încercare de a glorifica, romanţa sau măcar explica raţional moştenirea acestor piloţi”. Sunt susţinuţi de Mordecai George Sheftall, istoric şi profesor la Universitatea Shizuoka: „Acest proiect este derulat pentru a contribui la pacea de durată în viitorul umanităţii. Lumea are nevoie de aceste documente pentru ca episoade ca acela al piloţilor kamikaze să nu se mai repete vreodată”.
Pe de o parte, este adevărat că aceste documente – scrisori şi testamente – sunt păstrate la Chiran Peace Museum. Pe de altă parte, UNESCO a lansat programul Memory of the World, care din 1990 încoace înregistrează zeci de documente care să ateste „moştenirea scrisă” a diverselor perioade istorice („Magna Carta”, „Jurnalul Anne Franck”, o copie adnotată a „Capitalului” lui Karl Marx etc.). Aşadar, după cum atestă demersurile amintite, de ce nu prezenţa în patrimonial UNESCO a ultimelor dorinţe scrise ale piloţilor kamikaze? În această logică, peste 70 de ani, pentru moştenirea mondială documentată ar putea fi propuse testamentele unor atentatori sinucigaşi contemporani…
