Ziua 13½: Mi-am făcut pagină, iar Virgulă are deja mai multe aprecieri decât mine
Reducere azi: „Portretul lui Dorian Gray”, 44,20 lei la Libris.ro (−15%) →
Ediție specială: Matei își face pagină, fix când citește „Portretul lui Dorian Gray”. Patruzeci și șapte de poze de profil mai târziu, Virgulă intră în cadru o singură dată și câștigă detașat.
Totul a început de la Radu, cum încep de obicei lucrurile de care mă tem.
– Ai cititori, mi-a zis. Oameni care îți citesc jurnalul. Ar trebui să ai o pagină.
– Am un jurnal.
– Jurnalul e locul unde scrii. Pagina e locul unde oamenii dau de tine. Nu e același lucru.
Am încercat argumentul suprem: că n-am ce să pun acolo. Radu s-a uitat la mine cu răbdarea aceea a lui, pe care o are doar când rezolvă o problemă pe care eu n-o înțeleg încă.
– Pui exact ce faci. O carte, o mică catastrofă. Nu trebuie să inventezi nimic, Matei. Tu ești deja conținut.
N-am știut dacă e un compliment. Cred că nu era.
Ghinionul a fost că săptămâna asta citeam „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde. Pentru cine n-a citit-o: un tânăr foarte frumos primește un portret, își dorește ca portretul să îmbătrânească în locul lui, și chiar așa se întâmplă. El rămâne neatins, iar tabloul, ascuns în pod, se urâțește de unul singur, pe măsură ce omul face prostii.
Vă dați seama ce înseamnă cartea asta pentru un om care tocmai trebuie să-și aleagă o poză de profil.
Am făcut patruzeci și șapte. Le-am numărat, pentru că așa fac corectorii: numără până și greșelile proprii. În prima aveam o privire pe care Radu a numit-o „de om care încearcă să vândă ceva”. În a cincea ieșise bine lumina, dar intrase în cadru teancul de cărți din bucătărie, cel rămas acolo de după vizita inspectorului de gaze. În a douăzecea mi-am dat seama că îmi aranjasem părul, ceea ce e, la mine, un fel de minciună în acte.
Pe la a treizecea am sunat la ușa doamnei Popescu. A deschis cu ochelarii pe frunte și cu o carte întoarsă pe canapea, semn că o întrerupsesem fix la locul bun.
– Am nevoie de o părere sinceră. Care poză arată mai mult a mine?
S-a uitat pe rând la toate, cu aceeași atenție cu care corectează manuscrise. Apoi mi-a dat telefonul înapoi.
– Niciuna, maică. În toate te uiți de parcă te-ai fotografia pentru buletin. Tu, când ești tu, te uiți în sus și ai gura puțin deschisă, ca și cum tocmai ți-ai amintit ceva.
– Asta nu sună grozav.
– Nu. Dar e adevărat. Dorian Gray și-a dorit să arate mereu altfel decât e. Ți-a plăcut cum s-a terminat?
Nu-mi plăcuse deloc cum se terminase.
M-am întors în casă, am pus telefonul pe un teanc de dicționare, am pornit cronometrul de zece secunde și m-am așezat pe jos cu cartea în brațe. La a patruzeci și șaptea încercare, exact când porneau bipurile, Virgulă s-a ridicat din fotoliu, a traversat camera fără grabă, mi s-a așezat în față cu spatele la obiectiv și și-a ridicat coada în mijlocul cadrului.
Aia a fost poza.
Poza cu coada lui Virgulă e acum poză de profil. Dacă vreți s-o vedeți – și tot ce mai urmează – paginile sunt aici.
FacebookInstagramAm pus-o. Dedesubt am scris, cinstit, ce e pagina asta: un om care citește o carte, o lasă să i se scurgă în viață și povestește pe urmă ce a ieșit. Radu a dat primul like, în treizeci de secunde, ca un om care stătea cu degetul pregătit. Doamna Popescu a dat al doilea și a scris un comentariu cu majuscule, pe care nu l-am corectat, pentru că majusculele alea erau de la inimă.
Al treilea a venit de la Ilinca: „În sfârșit te văd și pe tine, nu doar pisica”. Am citit-o de șase ori, căutând al doilea înțeles. N-am găsit niciunul. Poate chiar nu era.
Seara am încărcat și o poză cu Virgulă singur, pe teancul de cărți, cu privirea lui de funcționar care a văzut multe. În două ore avea de trei ori mai multe aprecieri decât portretul meu cu patruzeci și șapte de încercări.
M-am uitat la el. S-a uitat la mine. Nu era deloc mirat.
Wilde ar fi avut o vorbă bună aici, una dintre acelea care sună ca un pumnal învelit în catifea. Eu am doar ce mi-a rămas după ziua asta: Dorian Gray și-a ascuns portretul adevărat în pod, iar eu mi l-am pus poză de profil, cu coada unui motan în mijloc. Dintre noi doi, bănuiesc că eu o duc mai bine.
Pagina e aici, iar între timp mi-am făcut și una pe Instagram, dacă vreți să treceți pe la noi. Vă previn: Virgulă conduce detașat și nu dă semne că s-ar opri.
P.S. Vulpea din cartea cu prințul de pe asteroid zicea că esențialul e invizibil pentru ochi. Mă întreb ce părere ar fi avut despre pozele de profil. Cred că și-ar fi făcut una, tot din spate.
– Matei Ink
-
Libris.ro
44,20 lei52,00 leiCumpără
-
Elefant.ro
36,40 lei52,00 lei−30% Cumpără
Prețuri actualizate zilnic. Bookuria primește un mic comision dacă cumperi după un click, fără cost în plus pentru tine.
Cum ți s-a părut?
Ce carte să citească Matei într-un episod următor?
Alege una dintre cele trei cărți. Dacă votul strânge cel puțin 5 voturi, cartea câștigătoare intră într-unul dintre episoadele următoare ale jurnalului (câteva sunt deja scrise). Votul rămâne deschis până apare episodul următor – vineri, 20 noiembrie, la ora 10:00. Matei apare de două ori pe săptămână, marțea și vinerea.
Matei e și pe Facebook, și pe Instagram
Acolo pun desenul zilei și câte un rând din episod, înainte să ajungă aici. Uneori apare și Virgulă, care are, recunosc, mai mult succes decât mine.
Comentarii
Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!
Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.



