Ștefan Gheorghidiu, ilustrație Bookuria
Așa îl vedem noi la Bookuria · ilustrație
Personaj · Lectură școlară

Ștefan Gheorghidiu

Student la filozofie, apoi sublocotenent în 1916: omul care își analizează gelozia cu rigoare de logician și tot nu află adevărul.

Din „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu Rol: protagonist Lectură pentru BAC

Ștefan Gheorghidiu își poate cuceri colegii de la filozofie vorbind despre Kant. Nu poate, în schimb, să citească o singură privire a propriei soții. Pe contradicția aceasta e construit unul dintre cele mai discutate personaje din romanul românesc: un om care gândește foarte bine și suferă tocmai din cauza asta.

Dintr-o popotă, în 1916

Îl cunoaștem întâi ca sublocotenent, în primăvara lui 1916, la masa ofițerilor. Se discută la popotă un proces din ziare: un bărbat care și-a ucis soția infidelă a fost achitat. Gheorghidiu le spune camarazilor, cu dispreț, că vorbesc despre iubire fără să știe ce e și pleacă. De aici înainte, romanul e memoria lui. Ne povestește, la persoana întâi, cei doi ani și jumătate de căsnicie cu Ela, colegă de la Universitate, și bănuiala care îl roade.

Banii care nu-l interesau

La început e un student sărac, flatat de devotamentul unei colege care l-a ales pe el. Totul se schimbă când moare unchiul Tache și îi lasă o parte mare din avere. Restul familiei îl dă în judecată și îl bârfește, iar Ștefan privește scandalul cu răceală: disprețuiește „datul din coate” și la un moment dat renunță la partea pe care o cer ceilalți. Ela, în schimb, se implică aprins în împărțirea moștenirii. Unchiul Nae îl trage într-o afacere cu o fabrică, iar banii îi deschid ușile „lumii bune”. Ela se simte acolo ca acasă. El, nu.

Bănuiala, ca metodă

Momentul de cotitură e o excursie de trei zile la Odobești. Gheorghidiu e convins că Ela îl preferă pe un domn G., avocat și om de lume, și citește fiecare gest al ei ca pe o probă: unde se așază, cui îi zâmbește, cum răspunde. Cititorul nu primește niciodată versiunea Elei, pentru că totul trece prin mintea lui. Asta face personajul atât de interesant la oră: nu știm dacă avem în față un soț înșelat sau un om care își construiește singur suferința. Camil Petrescu nu tranșează.

Gelozia lui are și o parte de orgoliu. Vrea o iubire absolută, iar o femeie care se bucură de rochii, petreceri și conversații ușoare îi pare o trădare chiar înainte de orice trădare propriu-zisă.

Războiul, care mută totul

A doua parte a romanului e frontul. România intră în război, iar Gheorghidiu trece prin marșuri, ordine care se bat cap în cap, bombardamente și frica de moarte, văzute de la nivelul unui ofițer mărunt. Capitolele acestea pleacă din experiența autorului, care a luptat în Primul Război Mondial. Într-un episod aproape absurd, e confundat cu un soldat inamic și arestat de propriii camarazi. Pe măsură ce pericolul crește, drama din salon începe să i se pară mică chiar lui.

Formula lui Camil Petrescu

Gheorghidiu seamănă cu ceilalți eroi ai autorului: intelectuali hipersensibili, care măresc un gest sau un cuvânt până la proporțiile unei catastrofe și caută certitudini acolo unde nu există. Petrescu a rezumat ideea într-o frază des citată: „Câtă luciditate, atâta conștiință, câtă conștiință, atâta pasiune și deci atâta dramă”. În a doua parte a romanului, personajul-narator se apropie mult de autorul însuși.

Despre note

Am pus notele de la sfârșitul cărții. Mintea (9) e cea mai mare: e un analist neobosit, chiar și când analizează greșit. Vulnerabilitatea a coborât la 6; la începutul romanului ar fi fost aproape de maximum, dar frontul îi dă o distanță față de propria suferință. Ambiția e mică (3), pentru că banii și cariera nu-l atrag, iar sociabilitatea e scăzută (3): saloanele îl obosesc. Rebel (7) pentru felul în care sfidează convențiile, de la scena popotei la cearta pe moștenire. Curajul (7) e cel de pe front: îi e frică, o recunoaște și merge mai departe.

Pe ecran, în filmul lui Sergiu Nicolaescu „Ultima noapte de dragoste”, personajul e jucat de Vladimir Găitan.

Cartea, pe scurt

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a apărut în 1930 și e primul roman al lui Camil Petrescu. Are două părți, anunțate de titlu: căsnicia lui Gheorghidiu cu Ela, rememorată pe front, și războiul din 1916, trăit pe viu. E un roman la persoana întâi, de analiză psihologică, scris după principiul „autenticității”: naratorul spune doar ce a văzut, a auzit și a gândit el însuși. Prima parte e ficțiune, a doua se sprijină pe experiența de ofițer a autorului. Scena de la popota ofițerilor pornește rememorarea, așa că tot ce aflăm despre Ela vine prin memoria lui Gheorghidiu. Unchii, afaceriștii și saloanele formează lumea bucureșteană de care eroul se ține la distanță. La bacalaureat e exemplul clasic de roman modern, subiectiv, din perioada interbelică.

Autorul, în două vorbe

Camil Petrescu (1894–1957) a fost romancier, dramaturg și doctor în filozofie. S-a născut la București și a crescut în grija unei doici din mahalaua Moșilor. A luptat ca ofițer în Primul Război Mondial, unde a fost rănit și luat prizonier. A mai scris romanul „Patul lui Procust” (1933) și piese precum „Jocul ielelor” și „Danton”. Din 1948 a fost membru titular al Academiei Române.

Pe scurt, pentru teză și BAC

  • Luciditatea și spiritul analitic – povestește la persoana întâi și cântărește fiecare gest al Elei.
  • Gelozia – excursia la Odobești, unde orice gest al soției devine pentru el o probă împotriva ei.
  • Dezinteresul pentru bani – disprețuiește „datul din coate” din jurul moștenirii unchiului Tache.
  • Orgoliul intelectual – ieșirea de la popotă, când îi acuză pe ofițeri că nu înțeleg iubirea.
  • Evoluția: experiența frontului îi relativizează drama din căsnicie; din îndrăgostitul obsedat devine un om care se privește din afară.

Celelalte personaje din carte

ElaSoția lui, colegă de la Universitate; tot romanul o vedem doar prin bănuielile lui.
Nae GheorghidiuUnchiul deputat, om practic, care îl atrage în afacerea cu fabrica.
Tache GheorghidiuUnchiul bogat a cărui moștenire le schimbă viața.
domnul G. (Grigoriade)Avocatul monden pe care Ștefan îl bănuiește că e amantul Elei.
AnișoaraVerișoara lui Ștefan, legată de una dintre bănuielile lui.
Tănase Vasilescu LumânăraruAsociatul de afaceri care își ascunde analfabetismul după ochelari.

Personaje asemănătoare din alte cărți

Lista se calculează singură, din scorurile personajelor, și se schimbă pe măsură ce galeria crește.

Sursele acestei fișe