Departe de „lumea dezlănţuită” a crimelor violente şi a comploturilor sofisticate fără de care literatura contemporană pare să nu mai aibă „rating”, Amos Oz propune o simplă poveste de dragoste şi de viaţă într-o localitate cu 9.000 de suflete, înconjurată din toate părţile de pustiu. Este adevărat că nu este vorba despre o dragoste oarecare, ci de una între un „specialist în amor”, pe nume Theo, care „iubise tot ce se putea” până la vârsta de 60 de ani şi care s-a retras împreună cu o profesoară cu 15 ani mai tânără doar pentru că „îi plăcea felul în care rochia i se înfăşura în jurul picioarelor”. În rest, este un architect taciturn, solid, care nu mai are altă ambiţie decât aceea de a trăi liniştit.
- Carte publicata in 2013 la Editura Humanitas
- Cumpara cartea cu reducere
- Numar pagini: 224
- ISBN: 978-973-689-614-9
Partenera lui, Noa, a avut cândva un elev care a murit după o poveste cu droguri. Tatăl lui îşi propune să edifice în localitate un centru de reabilitare în memoria fiului şi de aici, de la acest proiect în care Theo ba vrea, ba nu vrea să se implice şi în care Noa acceptă să predea, dar nu-l vrea pe Theo amestecat, începe să se deruleze „miezul” poveştii din orăşelul Tel Kedar, ascuns în deşertul Negev, din Israel.
Ca întotdeauna când avem în faţă o naraţiune imaginată de Oz, peisajul este un personaj în plus, iar rutina este descrisă cu uneltele de maestru ale unui scriitor care a ajuns celebru ştiind să dozeze direcţionarea. Alături de relaţia propriu-zisă, deşertul şi oraşul „trăiesc” lângă protagonişti. Vântul, praful, străzile care se termină pur şi simplu fără avertisment, valea militarizată, interzisă, „câţiva boscheţi care trasează linia între lumea plantelor şi obiectele personale ale oamenilor”, toate acestea merg în pas cu personajele principale, susţinându-şi propriile poveşti.
Aşadar, Theo şi Noa îşi spun fiecare punctul de vedere asupra centrului care îi preocupă şi mai ales a felului în care proiectul le-a modificat existenţele. Din toate aceste mărturisiri ies la suprafaţă diferenţele majore de viziune, de abordare a celorlalţi şi a vieţii în general. Unul este adeptul organizării, celălalt vrea să lase loc şi hazardului, unul este bine structurat, celălalt mai aerat, unul este obiectiv, celălalt mai puţin, unul este vizionar, altul pragmatic, unul este bine definit interior, altul vede în centru o oportunitate de a se autodefini. Şi tot aşa…
Cartea Să nu pronunţi: Noapte, de Amos Oz o gasesti la Elefant / Humanitas / eMAG.
