Cu aproape un secol în urmă, mai exact în anul 1917 apărea o carte despre trezirea sexuală a unei fete. Dacă ne imaginăm doar o clipă ce vâlvă stârnea „Amantul doamnei Chatterley”, care apărea zece ani mai târziu, sau ce fascinaţie încă exercită „Lolita”, scrisă abia în anul 1955, ne dăm seama că Vara primei iubiri a fost un pionier în domeniu. Susţinută de autori celebri ca Joseph Conrad sau Henry James, lucrarea este considerată una clasică şi un reper pentru literatura mondială. Dar asta nu înseamnă că nu a fost primită cu multe rezerve şi că nu a fost nevoie de „revoluţia sexuală” a anilor 1960 pentru a cunoaşte un reviriment.
- Carte publicata in 2013 la Editura Orizonturi
- Cumpara cartea cu reducere
Charity Royall are 18 ani, este plictisită şi trăieşte în micul orăşel North Dormer. Toate zilele sunt la fel în librăria unde lucrează, mai puţin cele în care tutorele ei încercase s-o seducă, apoi s-o ia de nevastă după ce îi murise nevasta. Asta până în momentul în care îl cunoaşte pe arhitectul Lucius Harney, cu care petrece tot mai mult timp, întrucât acesta scrie o lucrare importantă. Tutorele, gelos, face în aşa fel încât să-l intimideze pe architect, dar acesta doar se mută într-o localitate învecinată, menţinând legătura cu fata. Şi într-o zi, Harney o sărută Charity. Apoi cei doi încep o legătură intimă. Nu trece mult şi Charity află că Harney era de fapt logodit şi că a părăsit-o, deşi îi promisese să se căsătorească cu ea.
Fata este însărcinată. Mama ei tocmai s-a stins din viaţă, iar satul din care a plecat este deplorabil de sărac. Decide că va fi prostituată pentru a-şi putea creşte copilul. Dar intervine din nou tutorele, care se oferă încă o dată să se însoare cu ea. Gândul la onorabilitate o ajută să ia decizia. Royall ştie că este însărcinată şi tânăra realizează brusc că bărbatul s-a cununat cu ea tocmai ca s-o protejeze. Resemnată, îi scrie o ultimă scrisoare iubitului, în care îl anunţă că este o femeie măritată, apoi se întoarce cu totul spre viaţa cu proapătul ei soţ.
Pare o poveste simplă? Să nu uităm că „Adio arme!”, scrisă de Hemingway 12 ani mai târziu, a fost interzisă în mai multe state din America „pentru conţinut sexual explicit”…
Leave a Reply