fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro
elefant.ro

Andreea Săvulescu: „Cred că sunt oameni care încep să înțeleagă că noi nu suntem un suflet într-un corp ci un corp într-un suflet.”

Cu Andreea Săvulescu am făcut „cunoștință” datorită cărților ei, „Trăiește autentic- Lecții de fericire de la un psihoterapeut” și „Ziua în care m-am iubit cu adevărat”. Cartea „Trăiește autentic” este și despre curajul de a ne descoperi sau cum să ne redescoperim dacă am ajuns în punctul de a ne resemna cu gândul că nimic nu mai poate fi schimbat și că zarurile au fost deja aruncate și următoarea mutare este previzibilă.Ceea ce tot căutăm de cele mai multe ori în afara noastră, se află de fapt înăuntru nostru, ne amintește Andreea Săvulescu. Vă invit în lumea ei!

Silvia Filip: Cărui segment de cititori se adresează cărțile tale?

Andreea Săvulescu: Cărțile mele se adresează în primul rând oamenilor. Oricine se poate identifica citindu-le, fiecare om poate găsi ceva care să îi fie util în aceste cărți, ceva care să îi aducă o oarecare claritate, o mai bună cunoaștere de sine, o tehnică de depășire a unor frici, obstacole, sau chiar de vindecare a unei răni emoționale. Cărțile mele se adresează oamenilor care își doresc mai mult decât să supraviețuiască, celor care doresc să trăiască. “Trăiește autentic” este o carte practică, ce conține tehnici și metode utile în evoluția personală, iar “Ziua în care m-am iubit cu adevărat” este o carte în care se regăsesc foarte mulți români, este despre noi toți, despre viața românească, despre tipare mentale, despre suferințele noastre și despre cum putem învăța să ne iubim pe noi înșine. Din ceea ce știu până acum, cărțile mele sunt citite de oameni cu vârste cuprinse între 13 și 92 de ani și la fel de bine înțelese.

S.F.: Cât curaj ne trebuie să începem să trăim autentic?

A.S.: Nu știu dacă de mult sau puțin, cert este că avem nevoie de curaj. De curajul de a fi diferiți și de a ne asuma respingerea odată cu asta, de curajul de a ne expune și de a ne asuma critica și judecata odată cu asta, de curajul de a sta în singurătate și de a privi în noi pînă când înțelegem că nu suntem singuri, că nu am fost niciodată și că avem tot ceea ce trebuie în interiorul nostru. Acolo nu există singurătate. Avem nevoie de curajul de a spune NU lucrurilor și oamenilor, comportamentelor care ne dăunează, avem nevoie de curajul de a ne accepta propriile defecte, înțelegând că nu asemănările ne fac frumoși și unici și puternici, ci diferențele. Ne trebuie curaj, iar curajul vine din vulnerabilitate. Mă bucur că prin cărțile mele oamenii înțeleg că nu sunt doar ei cei care suferă din cauza cerințelor de a corespunde și că nu e nimic în neregulă în a fi diferit. Suntem cu toții făcuți din același material, avem aceleași suferințe, însă frumusețea vine din ceea ce ne diferențiază și ne face unici. Și din durerea noastră.

S.F.: Cum te simți în postura de scriitoare?

A.S.: Scrisul face parte din mine, e ceva ce fac de când îmi amintesc să fi învățat să scriu. Totuși, nu mă identific cu rolul de scriitoare, eu consider că sunt un om care s-a conectat cu el însuși și care, prin propriile experiențe, îi poate inspira și pe ceilalți să facă același lucru. Cred că abilitatea mea de a scrie vine de undeva de mai sus, de la o inteligență superioară nouă, care vrea ca prin mine să ajungă la oameni un mesaj simplu, acela că ceea ce căutăm ca bezmeticii nu este în afară, ci înăuntru.

S.F.: Câtă deschidere ai observat că au românii spre psihoterapie și spre lucrările dedicate sufletului?

A.S.: Cred că fiecare psiholog vede lucrurile altfel, deoarece oricum realitatea fiecăruia este conform cu ceea ce gândește. Eu cred în psihoterapie, cred în hipnoză, cred în constelații și probabil că se simte, transmit asta, așa că atrag în universul meu psihiterapeutic foarte mulți oameni care vor să înceapă procese de transformare, de iubire de sine, iar din perspectiva mea, românii sunt tot mai deschiși către asta, dar și către a citi cărți care sunt hrană pentru suflet. Dacă înainte era o modă să citești cărți de dezvoltare personală, astăzi cred că dincolo de tehnici, metode, sfaturi și îndemnuri, e nevoie de suflet. Probabil de aceea cărțile mele au avut un așa mare succes și s-au vândut în zeci de mii de exemplare în doar două luni de la lansare, deoarece eu am pus suflet. În cărțile mele se simte vibrația mea, energia mea, durerea mea și speranța mea și știu că atunci când le-am scris intențiile mele au fost cele mai bune. Probabil că oamenii îmi simt sufletul. Dincolo de rațiune, intrăm într-o eră a sufletului, vom trece de la sfera mentală la sfera emoțională. Poate că asta este nevoia oamenilor acum iar cărțile mele au venit în întâmpinarea ei.

S.F.: Când ai avut parte de cea mai frumoasă dovadă de recunoștință?

A.S.: Când n-am mai așteptat. Când mi-am oferit eu mie tot ceea ce înainte așteptam de la alți oameni, când am simțit că sunt foarte bine cu mine și nu mai am nevoie de laude, de apreciere, de validare, deoarece am știut că ceea ce am creat e ceea ce sunt, că asta am fost menită să fac, indiferent că această creație este imperfectă sau asemănătoare cu altele, că până la urmă orice creație are în spate o acumulare de informații și este o creație , nu o invenție și suntem cu toții conectați la o conștiință colectivă. Când n-am mai așteptat, atunci am primit cele mai puternice dovezi de recunoștință. Le accept cu drag și sunt recunoscătoare la rândul meu pentru faptul că pot influența un colț de lume și, pentru că sunt prin definiție o visătoare, sper ca într-o zi să nu mai hrănim răul și binele să se perpetueze.

S.F.: De la ce principii nu abdici niciodată, indiferent de consecințe?

A.S.: În ultima vreme nu calc peste principiul de a-mi fi fidelă mie însămi, așa că dacă simt că ceva nu mi se potrivește, dacă mai mult mă frustrează decât să mă bucure, mă întorc către mine și mă aleg, chiar dacă asta înseamnă, să zicem, singurătate. Până la urmă, singurătatea e o iluzie. Și, pe lângă asta, încerc pe cât posibil să nu rănesc, deși știu că uneori se întâmplă și că orice am face, fiecare ajunge să fie răufăcătorul în povestea altcuiva, măcar o dată în viață.

S.F.: Te lovești în dialogul cu cititorii(potețialii cititori) de idei preconcepute?

A.S.: Nu. Se spune că oamenii sunt oglinzi și că atragem ceea ce suntem și mă bucur să realizez că nu sunt astfel de cititori, și chiar dacă ar fi, nu le-aș da prea mare importanță preconcepțiilor, pentru că știu că nu putem schimba nici o mentalitate dacă ea nu vrea să fie schimbată, iar a încerca să fac asta ar fi un consum de energie. Ori eu aleg să îmi investesc energia în evoluția personală și în creație.

S.F.: Te rog să schițezi un profil psihologic al celor ce aleg să se descopere sau să se vindece prin scris.

A.S.: Nu simt nevoia să fac un profil psihologic, simt că ar fi o abordare cam rece, că aș băga oamenii într-o categorie, ori eu îi simt ca fiind doar oameni și atât. Suflete. Aș spune totuși că îi percep ca fiind însetați de umanitate, de reconectarea cu emoțiile, sunt dornici de a le procesa, de a ieși din acest matrix. Cred că sunt oameni care încep să înțeleagă că noi nu suntem un suflet într-un corp și un corp într-un suflet.

S.F.: Scrierile cărui autor te-au marcat sau te-au făcut să privești lumea prin altfel de lentile?

A.S.: Sunt mulți autori care m-au impresionat de-a lungul timpului, am citit foarte mult încă de mică și dacă ar fi să mă întorc în trecut să mă privesc pe mine impresionată, m-aș opri la mine, adolescentă de 14 ani, care stă în semiîntunericul bibliotecii județene, în fața raftului de spiritualitate, simțindu-se acasă. Poate de aceea, cartea care m-a marcat și m-a determinat să revin pe această direcție a dezvoltării personale și a psihologiei, de la care deviasem, a fost „Conversații cu Dumnezeu” de Neal Donald Walsch, pe care am citit-o în 2010. O carte de spiritualitate. De acolo a luat naștere Arta Educației și toate lucrurile minunate care s-au întâmplat după. De acolo am ajuns aici.

S.F.: În încheiere, îți mulțumesc pentru amabilitatea de a participa la acest interviu și te rog să transmiți un gând celor care te citesc și, nu în ultimul rând, cititorilor Bookuria.

A.S.: Și eu mulțumesc pentru că citiți ceea ce scriu și pentru că aplicați în viețile voastre, vă îmbrățișez cu drag, iar cititorilor le spun să citească în continuare, mai mult cu sufletul decât cu mintea, pentru că în suflet este răspunsul.

Interviu realizat de Silvia Filip
Foto: arhiva personală Andreea Săvulescu  

Silvia Filip
Total
10
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article
Ultimele zile ale aristocrației ruse

Lansare de carte: Ultimele zile ale aristocrației ruse, de Douglas Smith

Next Article
Humanitas 30 de ani

HUMANITAS 30 DE ANI

Related Posts

Total
10
Share