Biografiile unuia dintre cei mai importanţi scriitori americani ai secolului XX, Saul Bellow, câştigător de Nobel şi Pulitzer, par să fie una mai nefericită decât alta. După „Bellow: A Biography”, apărută în anul 2000 şi semnată de James Atlas (naraţiune acuzată a-şi fi portretizat subiectul ca pe un soţ rău şi avid de bani care întâmplător a scris şi cărţi bune), vine „The Life of Saul Bellow: To Fame and Fortune, 1915-1964”. Scris de Zachary Leader, este primul dintre cele două volume planificate să se ocupe de viaţa lui Bellow. Leader, născut în America, trăieşte în Marea Britanie de patru decenii şi este cunoscut pentru cartea „The Life of Kingsley Amis” (2007). Cu toate dimensiunile ei respectabile (996 de pagini), autorul a reuşit să-i păstreze tonul inteligent şi astfel să captiveze o parte a publicului. Dar aceste însuşiri au dispărut cu totul în noua apariţie editorială. „Cartea este uscată, cu îndelungi abateri de la temă şi pare a fi scrisă pe pilot automat. În special primele 200 de pagini sunt atât de neaerisite încât par să trimită la lucrarea lui Atlas, care şi aşa pare mai vie decât a lui Leader”, notează „The New York Times”. Cel mai bine par a i se potrivi chiar cuvintele lui Bellow: „Plictiseala este mai rea decât obscenitatea. O carte plicticoasă este de-a dreptul îngrozitoare. Poate să fie închipuită bună ca aurul pur sau dulce ca mierea, dar dacă este banală şi plicticoasă, este pur şi simplu rea”.
Cartea lui Leader taie cheful cititorului în principal pentru că autorul este prea zelos în a face tururi ample de fiecare dată când subiectul său face ceva, oricât de neînsemnat. Dacă vreodată Bellow a scris că a fost odată un om în Nantucket, Leader îi alătură două pagini despre om şi trei despre originile zonei Nantucket. Dacă subiectul matern apare în viaţa lui Bellow, ni se narează despre toate mamele din opera sa: „În literatura lui Bellow, există mame aspre şi mame blânde…”. Aceste nesfârşite ocoluri care ating fraţi, oameni de afaceri, Iudaism, infracţiuni, orice, fac ca povestea vieţii unui mare scriitor să fie mai mult o agendă decât o naraţiune. Aşa se face că de fapt cartea nu debutează decât… pe la mijloc, când Bellow a început să-şi facă un nume în breaslă cu binecunoscutele „Dangling Man” (1944), „The Victim” (1947) şi notabila „The Adventures of Augie March” (1953).
Apar în cartea lui Leader şi primele trei soţii ale scriitorului, detalii nesfârşite despre aventurile sale extraconjugale, ştiut fiind că Bellow era un seducător care putea deveni şi bănuitor şi iute la mânie. Episoadele de violenţă la adresa celei de-a doua soţii sunt reliefate de Leader în nota descrisă mai sus…
Fireşte, cartea „The Life of Saul Bellow: To Fame and Fortune, 1915-1964” prinde şi pasaje pline de esenţă şi umor ale vieţii subiectului şi punctează faptul că, în ciuda unei existenţe tumultuoase şi a unui caracter dificil, etica muncii lui Bellow a fost impecabilă întotdeauna.
Din păcate, şi mai ales în perspectiva celui de-al doilea volum anunţat pe aceeaşi temă, „mai mult înseamnă mai rău”.
