O privire cât se poate de personală asupra evoluţiei lui Robert Kiyosaki – un corporatist de succes care stă la masă cu oameni ca Donald Trump – şi a surorii lui, Emi Kiyosaki, călugărită de însuşi Dalai Lama, oferă cartea „Frate bogat, soră bogată”, scrisă chiar de cei doi protagonişti.
Oricât de paralele ar putea părea cele două destine, iată câteva repere pe care le punctează lectura: Robert a luptat în Vietnam, în timp ce Emi a protestat faţă de acest război; Robert a intrat şi a ieşit succesiv din afaceri, făcând şi pierzând consecutiv milioane de dolari, iar Emi, mamă singură la New York, abia avea cu ce să trăiască, dându-şi posesiunile în numele căii spre iluminare. Pe de altă parte, cei doi au avut aceiaşi profesori, în diferite stadii ale vieţii lor, amândoi găsindu-şi pacea, familiile spirituale şi bogăţia în feluri diferite, dar care au servit acelaşi scop.
Cartea este împărţită în mod egal între cele două voci. Abordează teme ca religia, spiritualitatea, moartea, teama, viaţa. De aici transpar unele dintre lecţiile pe care cei doi le oferă din propria experienţă: „Astăzi întâlnesc mulţi oameni care trăiesc mai degrabă cu teama de moarte decât cu bucuria de viaţă. Se agaţă de locurile de muncă, de grija salariului, de relaţii abuzive, se complac în a trăi mai jos decât standardele normale, uneori bolnavi şi nereuşind să depăşească obstacolele vieţii. După părerea mea, prea mulţi trăiesc cu teama unui fel de crucificare, fără să realizeze că acea teamă i-a crucificat deja”, scrie Robert.
Aşadar, acesta este tonul general al unei cărţi care pune şi alte probleme esenţiale: dacă nu m-aş preocupa de bani, aş continua să lucrez la actualul job? Aş lucra gratis? Dacă răspunsul este Nu, ştii pentru ce ai lucra întotdeauna şi fără remuneraţie?
Cartea poate fi cumparata cu reducere de aici.
Ar putea părea că volumul celor doi loveşte prin exemplu propriu în ideea că banii au devenit o obsesie care ne împiedică să ne întrebăm dacă iubim ceea ce facem sau dacă am mai putea lucra de plăcere, pentru câştig spiritual sau formă fizică şi prelungirea duratei şi calităţii vieţii. Interesant este că în ciuda felurilor total diferite în care cei doi şi-au împlinit destinele, concluziile lor sunt similare: Emi numeşte asta karma, iar Robert a dărui. Lectura uşoară şi plăcută nu face decât să confere un plus de prospeţime racordului cititorului cu povestea celor doi şi conexiunilor pe care aceasta le face cu propria experienţă de viaţă. O poveste încântătoare, plină de adevăruri simple.