fbpx
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!

“Inocentul”. Un roman de Ioan Usca. Capitolul III

3

 – Căcat, căcat, căcat! – rezumă comisarul şef Octavian Râmpu toate simţămintele de peste zi.

„Încep să-mi ies din minţi. Nu reuşesc să duc ancheta la capăt! Nu reuşesc nici măcar să duc un interogatoriu la bun sfârşit. Văd tot timpul negru în faţa ochilor” – gândi, fără prea mare legătură cu ceva anume. De câteva ore analiza diferitele aspecte ale ultimului caz, cel al asasinării doamnei ministru al Turismului, împreună cu comisarii Tudose și Virgil şi detectivul particular Igor Bradea.

Ca de fiecare dată când se confruntau cu un omor mai spectaculos, Igor insista că făptaşa este, în mod indubitabil, Ana. „Cred că-i poartă o ură personală! Sau, e hărțuire sexuală! N-o fi nici Ana uşă de biserică, însă, nici chiar aşa, la orice crimă, fără vreun indiciu cât de firav, fără vreo probă directă sau – cel puţin – indirectă, s-o etichetezi în mod aprioric drept făptuitoare! Şi cu ce argumente-mi vine: că tipa ar fi mărturisit într-o discuţie purtată la un suc!”

– Întâi, că nu aveai ce să cauţi acolo, a fost plăcerea ta să te duci! – îi reproşă colaboratorului. M-am săturat ca, la orice crimă din ţara asta, să vii şi să mi-o bagi pe Ana. Ai ceva personal cu ea, du-te şi lichideaz-o cu revolverul, ori să-ți satisfaci patimile josnice, nu mă mai zăpăci pe mine de cap! Că eu îmi iau picioare-n cur de la chestor, nu voi!

„Adică, şi de noi se leagă?” – gândiră la unison Virgil și Tudose, în vreme ce Igor, deşi înregistra doar parţial tirada comisarului, începu să cocheteze destul de serios cu ideile pe care acesta i le sugeră.

– Revenind, cer să nu mai aud de Ana până nu sunt probe clare care s-o incrimineze! Cât despre teoria voastră – aici privi către Virgil și Tudose -, aş eticheta-o într-un fel anume, pe care mă sfiesc să-l rostesc. În vremuri normale, v-aş zice că sunteţi nebuni şi v-aş recomanda să vă căutaţi de lucru în altă parte. Cică, ei ar dori să verificăm întregul executiv, deoarece numărul bucăţilor în care-a fost tranşată victima ar corespunde numărului de miniştri plini… Cum ar veni, dacă era tranşată în şapte, trebuia să-i căutăm pe cei şapte magnifici, iar dacă era în nouă, trebuia să arestăm membrii Curţii Constituţionale!… Norocul vostru că-i haos în ţară şi că o astfel de acţiune ar putea pune Poliţia într-o lumină favorabilă!…

„Adică, în râtul tău, ideea noastră-i bună, da’ ai vrea să-ţi tragi tu tot caimacul!” – îşi zise Tudose, plin de obidă.

În acest moment, întrunirea fu tulburată de apariţia unui ins lăţos, cu constituţie atletică, ale cărui veşminte erau pătate cu urme evidente de sânge.

– Bună ziua! – salută individul. Îmi spuneţi, vă rog, unde-aş putea să mă autodenunţ?…

Întrerupt din gânduri, comisarul şef tăcu o vreme. Se adună mai apoi:

– La spovedanie! Aici suntem la Poliţie şi nu ne mai vedem capul de treabă!…

Igor fu izbit de-un alt aspect: „Oare de ce toţi cei care vor să se autodenunţe încep cu bună ziua?”

– Nu vreau să vă reţin, dar eu sunt Aurel Rusu, zis şi Octavian sau Tavi şi, vrând s-o ucid pe-o anume Violeta, am săvârşit o confuzie şi-am asasinat-o pe o doamnă ministru, ulterior am recunoscut-o când au dat-o la televizor, în nişte imagini de arhivă…

– Mda… – făcu comisarul șef. Şi eu am vrut s-o mârlesc pe Julia Roberts, însă, confundând-o, m-am dat la mă-ta! N-ai priceput că ne deranjezi?

– Şi unde aş putea?…

– La dracu! Nu mai pot eu de mustrările voastre de conştiinţă! Mie-mi taie 25 la sută din leafă, am de lucru de nu mai ştiu cum mă cheamă, da’ trebuie să-i ascult pe toţi tâmpiţii! Boul de Ilie de ce-i lasă pe toţi să intre?…

Străinul pricepu că este inoportun şi se retrase. Igor gândi că poate n-ar fi fost inutil să-l fi lăsat să vorbească, însă ştia din start că omul minte. „O fi ucis şi el vreo cămătăreasă, a găsit acolo trei inele, un ceasornic, ceva cercei şi două sute de lei, a băut tot, şi-acum vine să-l ţină Poliţia cu mâncare şi cazare! Totuşi… De unde-a ştiut de doamna ministru, că încă nu s-a publicat ştirea?” Cum individul dispăruse, detectivul se consolă cu gândul că oricum Ana este făptaşa, tipul intrat intempestiv în birou fiind vreun vânător de faimă care, cine ştie cum, a aflat ceva despre asasinat. „O fi tăiat vreo pasăre să-şi mânjească hainele. Apoi, că ştie despre caz, ce mă mir? Suntem în România, aici se află orice!”

Spiritele se mai potoliră în încăpere iar cei patru tocmai încercau să stabilească un plan de acţiune coerent, când fură din nou întrerupţi, de data aceasta de telefonul mobil al comisarului şef. În timpul convorbirii, acesta mai mult ascultă, astfel că ceilalţi nu-şi putură da seama despre ce este vorba. Mai apoi, Râmpu rămase tăcut vreme îndelungată, până ce le dezvălui şi celorlalţi noutatea:

– Legiştii au încheiat analizele. Cică, după doctorul Stoicănescu, decesul a survenit din cauze naturale!

Întreaga incintă fu cuprinsă de stupoare, parcă şi cuierul stând suspendat nu ştiu cum şi sfidând legile fizicii newtoniene.

„Dacă alea-s cauze naturale, înseamnă că oricui i-ar putea creşte în cap, din senin, şase gloanţe, durerea făcându-l ulterior să se autodezmembreze… Poate că şi asasinatele Anei sunt opere de artă, ori poate că eu sunt întreg la cap! În felul ăsta, poţi afirma orice! Eu înţeleg că leafa diminuată poate fi o pricină de iritare, însă aici suntem în plin delir maladiv!” – mai gândi Igor, apoi îşi aprinse o ţigaretă fără să ceară permisiunea celorlalţi.

– va urma –

Ioan Usca

Vezi aici toate capitolele din romanul “Inocentul”

bogdan
Total
0
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article

"O poveste haioasa" de Ned Vizzini [Editura Arthur, 2014]

Next Article

"De veghe" de Joydeep Roy-Bhattacharya [Editura Polirom, 2014]

Related Posts

Total
0
Share