9.
– Nasol! – bombăni Igor, gândindu-se iar şi iar la caz.
„În mod cert, criminala este Ana, oricine o cunoaşte ştie asta! Din nefericire, eu sunt singurul care-o cunosc, pe toţi ceilalţi se pricepe să-i ameţească… Dacă ar fi fost doar ultima victimă, mă făceam şi eu că-i iau în serios pe legişti, da’ asta omoară cum ar mânca alţii seminţe, nu poţi aprecia câte omoruri va comite şi dacă se va opri vreodată! În plus, mai vin şi cretinii de Virgil şi Tudose cu idei, ca şi cum de ideile lor ar duce lipsă Poliţia; Tavi Râmpu e şovăielnic, aşa cum a fost în toată cariera sa – ca să o numim într-un fel -, mai apare şi Aurel Rusu – zis şi Tavi – din Timişoara, dornic să se autodenunţe… Avem noroc cu haosul din ţară, că altfel iar se lua chestorul Stoler de noi! Doamna ministru ciopârţită, şi noi batem pasul pe loc…”
Detectivul fu întrerupt din gânduri, comisarul Tudose intrând și spunându-i că, în Timișoara, a fost prins un asasin violator de cadavre, care avea asupra sa descrierea în detaliu a uciderii și tranșării doamnei ministru.
– S-a mișcat rapid! – observă Igor. O crimă bestială aici, un omor odios în Timișoara… Cum a justificat textul găsit asupra lui?
– Cică, e literatură!
– Interesantă literatură face dumnelui! Personajele se conformează textului şi mor exact aşa cum a prevăzut el în jurnal!
– Zice că nu-i jurnal, e începutul unui roman.
– Mă rog…
Lui Igor îi veni o idee, pe care i-o expuse și lui Tudose. Părea ciudat ca, în aceeași zi, același om să ucidă în două orașe nu tocmai apropiate.
– Dacă face parte dintr-o rețea?
Igor decise să se sfătuiască telefonic cu comisarul șef Râmpu. Pleda ca suspectul să fie eliberat, urmând să i se asigure ulterior o supraveghere atentă. Comisarul găsi propunerea viabilă, deşi avu unele rezerve:
– La cum merg lucrurile în ţară, mi-e să nu avem parte de-o nebunie generală, de să nu ne mai rămână vreme de supravegheri, fie ele atente sau superficiale!… Am să vorbesc cu chestorul Stoler.
Chestorul nu dori să-și asume vreun risc, dar obținu aprobarea planului tocmai din partea ministrului de Interne. Poate aprobarea n-ar fi venit niciodată, dacă între timp n-ar fi fost găsită o altă victimă. Noul asasinat, deși avea evidentă legătură cu primul, fusese săvârșit în timp ce Robert Ștefan era reținut. Ministrul Învăţământului fusese tranşat în paisprezece părţi, imediat după o conferinţă de presă.
– va urma –
Ioan Usca
Vezi aici toate capitolele din romanul “Inocentul”
