Nu trebuie sa o cunosti personal pe Izabela ca sa-ti placa ce si cum scrie. Dar dupa ce o citesti te roade si deloc putin macar curiozitatea de a vedea cum stie sa-ti raspunda la un salut. Si o face frumos, parol. Si dupa salut au mai urmat ceva vorbe, le cititi mai jos. Am incercat sa o si cunoastem, putin, nu doar sa o citim, mult. Despre povestile ei legate de cartile pe care le citeste cu bookurie te invitam sa-i frecventezi blogul: www.lumedeumbre.ro
1. De unde si pana unde lume de umbre? Daca nu ne ajunge explicatia de pe blog, putem capata si o alta justificare?
Mereu am asimilat lumea cartilor cu un fel de univers paralel, unde ne putem materializa, prin intermediul personajelor, in vremuri si situatii diametral opuse prezentului. Ne imbogatim cu experienta personajelor fictive fara a avea parte si de suferinta acestora.
Tocmai din acest motiv, lumea cartilor mi se pare un refugiu, o lume de umbre, cu contururi discret estompate, unde realitatea isi pierde din duritate iar oamenii pot fi tot ceea ce isi doresc sa fie.
3. Dincolo de blog (care ca orice blog sufera la capitolul update-uri “despre mine”), ce mai faci tu maine, azi, ieri?
Momentan sunt foarte acaparata de locul de munca si in paralel incerc sa tin pasul cu studiile masterale.
Stilul meu s-a dezvoltat firesc, nu este nimic premeditat in felul meu de a scrie. Sunt cititori carora le place, altii care ar prefera un stil mai obiectiv sau mai incisiv. Ce conteaza pentru mine este sa redau cu acuratete impresia pe care mi-a lasat-o cartea. In acest demers nu sunt dispusa la compromisuri, iar factori precum reputatia cartii/ autorului ma lasa rece.
5. Daca ar fi sa scrii maine despre o carte pe care nu ai scris-o inca, despre ce ai scrie?
Nu am asemenea ambitii. Timpul pe care l-as irosi scriind o carte proasta prefer sa il dedic lecturii unor romane bune.
Faptul ca am cunoscut noi cititori si am reusit sa stabilesc cu ei contacte de durata, ajungandu-se la un lung schimb de impresii, atat pe blog, cat si in off-line.
7. Ai o carte secreta, despre care ai fi vrut dar parca nu ai fost in stare sa scrii? Daca da, de ce nu ne spui care este? :-)Am o carte de suflet, dar nu e secreta: “” – Margaret Mitchell. Este cel mai bun roman pe care l-am citit vreodata, atat de bun incat cred ca o recenzie nu ar face decat sa-l discrediteze. Sunt carti care nu se discuta, ci se simt, iar “Pe aripile vantului” este cel mai bun exemplu in acest sens.
In alegerea lecturilor mele, editura este cel mai putin important criteriu. Totusi, daca ar fi sa aleg, m-as opri la . Ma atrage in special colectia “Cartea de pe noptiera”.
10. In afara de “Pe aripile vantului” si romane politiste, zi-ne 3 titluri care te-au facut sa te simti ratacita bine in lumea-ti de umbre si pe care, normal, le recomanzi si cititorilor nostri.
“Cei mai frumosi ani” – – nu este neaparat un roman de referinta, dar a fost prima carte citita de mine si mi-a deschis apetitul pentru lectura.
“” – Grigore Bajenaru – pentru ca inca ma mai face sa rad cu lacrimi, la ani distanta de la prima lectura
“” – Thomas Mann – un roman dificil, care transforma intreaga experienta a cititului intr-o calatorie initiatica.
