Scriitorul… membru al Rezistenţei franceze… pasionat de istoria artei… oratorul care a ţinut Parisul inimitabil al începutului de secol XX în şoc cultural după şoc cultural Andre Malraux a devenit pentru contemporani – şi a rămas pentru posteritate – o legendă a introspecţiei care îl caută pe om în arta şi în soarta lui.
„Condiţia umană”, de Andre Malraux. Perioada socialismului sălbatic din China este scena perfectă pentru evoluţia teribilă a patru personaje – Chen Ta Erh, Kyoshi Gisors, emisarul sovietic Katow şi Clappique. Povestea lor o spune, la scară naţională, pe cea a unei perioade aproape de neimaginat pentru contemporani. Chen Ta Erh primeşte misiunea de a comite un asasinat. Apropierea de moartea pe care o provoacă îl şi distruge, îl şi mână înainte, orbeşte. Devine obsedat de ucidere şi decide că nu mai vrea să facă altceva pe lumea asta decât să omoare pe drumul căutării propriei morţi.
Personaj teribil, este chintesenţa resemnării agresive a omului care nu mai găseşte resorturi interioare de a lupta cu inevitabilul din jur. Kyo este comandantul revoltei, omul care crede că destinele poporului nu trebuie conduse din afară. Este personajul altui conflict interior major, acela de a menţine puterea în mâinile cetăţenilor în timpuri în care doar armata dictează. Este atât de neabătut, încât după capturare, imposibil de adaptat, se sinucide. Nici Katow nu este mai fericit – şi cu nimic mai prejos ca tulburare. Salvat cândva „la mustaţă” de o execuţie, începe să creadă că este de neînvins în forul interior.
Când camarazii săi de luptă încep să fie executaţi unul câte unul prin aruncarea de vii în aburul unei locomotive, ştie că are la el cianura necesară pentru a se scuti de o moarte atât de teribilă. Dar când îi aude pe ceilalţi cum se tem, le cedează otrava… „Sinucidere fără moarte” crede contrabandistul Baron Clappique că este obsesia lui pentru jocurile de noroc. Ca o glumă sinistră a sorţii, este singurul care scapă cu viaţă, fiind, în acelaşi timp, mort în interior.
„Speranţa”, de Andre Malraux. Sângerosul Război civil din Spania, cu toate manevrele care i-au pus în coliziune pe Franco şi fasciştii săi, pe de o parte, şi pe „stângiştii” susţinuţi de bolşevici şi de unele state occidentale pe de altă parte, i-a dat ocazia lui Malraux să scrie un roman epic, cu atât mai mult cu cât scriitorul a fost participant direct la conflict, de partea republicanilor.
Lectura uluitoare, pe alocuri fabuloasă, facilitează intrarea într-o lume cu zeci de personaje autentice care construiesc o privire panoramică inegalabilă asupra timpurilor şi locurilor. Istoria, politica şi filosofia completează un tablou general care face din „Speranţa” una dintre marile cărţi ale literaturii universale.
„Muzeul imaginar”, de Andre Malraux. Unele dintre cele mai complexe consideraţii asupra artei şi a evoluţiei ei în vremuri diferite şi culturi diferite sunt reunite în această carte care poate fi dezbătută la nesfârşit.
Comparaţiile dintre est şi vest, dintre antic şi medieval, turnura spre „intelectualizare”, toate stau la baza ideii că, odată intrată în muzeu, arta este desprinsă de contextul ei iniţial: „… puţin contează că un muzeu reconstituie o capelă de catedrală atâta vreme cât am făcut muzee din catedralele noastre”.
Citiţi!
Găsești mai multe idei de cărți frumoase în categoria noastră de lecturi fundamentale.
„Când un om îşi înfruntă destinul, destinul se încheie şi omul se întoarce la el însuşi”
„A comanda este a servi, nici mai mult, nici mai puţin”
„Atenţie!… cu citate se poate anatemiza orice!”
„Omul ştie că lumea nu este construită la scară umană, dar îşi doreşte asta”
