In aceasta saptamana va propun zece romane care au ca subiecte boala, suferinta si schimbarea ce o aduce o boala incurabila in viata personajelor. Nu sunt romane usoare sau care sa te distreze. Sunt romane sensibile care trebuie sa fie citite si cu sufletul nu doar cu mintea si din care avem de invatat multe.
Descrierile cartilor apartin editurilor si librariilor online pe care le recomandam. Pentru mai multe informatii despre fiecare carte in parte puteti folosi Google, cu siguranta veti gasi recenzii sau articole care sa va dea mai multe amanunte. Vezi aici toate recomandarile din lista Anutei. Spor la citit!
1. “Altfel… si totusi Alice” de Lisa Genova
Alice Howland se mandreste cu viata pe care a muncit din greu sa si-o construiasca. La cincizeci de ani, tine prelegeri de psihologie cognitiva la Harvard, fiind recunoscuta international pentru teoriile sale inovatoare din domeniul psiholingvisticii. Are un sot cu o cariera stralucita si trei copii adulti. Cand incepe sa devina tot mai dezorientata si sa uite lucruri, un diagnostic cumplit ii schimba viata – si relatia cu propria familie si cu lumea – pentru totdeauna. Emotionant si zguduitor, Altfel… si totusi Alice infatiseaza destinul tragic al unui om care se confrunta cu instalarea timpurie a bolii Alzheimer si suferinta imensa pe care aceasta o provoaca.
„Alice statea pe podea, in fata oglinzii mari din dormitor, si isi studia imaginea. Fata din oglinda avea cearcane adanci si negre. Pielea i se lasase, era patata peste tot si ridata la colturile ochilor si pe frunte. Sprancenele groase si asimetrice aveau nevoie de un pensat. Parul ei carliontat era in cea mai mare parte negru, dar firele carunte se vedeau bine. Fata din oglinda arata urata si batrana. Si-a trecut degetele peste obraji si frunte, simtindu-si fata pe degete si degetele pe fata. Asta nu pot sa fiu eu. Ce e in neregula cu fata mea? I se facea rau din cauza fetei din oglinda.“
2. “O viata de rezerva” de Jodi Picoult
Anna este sanatoasa, insa traieste viata unui om bolnav. Pana la varsta de 13 ani, a suferit numeroase operatii, transfuzii si injectii astfel incat sora ei, Kate, sa poata lupta cu leucemia care ii macina corpul inca din copilarie. Anna a fost conceputa ca o donatoare de maduva compatibila pentru Kate – o viata si un rol pe care nu le-a contestat niciodata… pana acum. Romanul examineaza semnificatia ideii de a fi un bun parinte, o sora buna, un om bun. Este corect din punct de vedere moral sa faci orice pentru a salva viata unui copil, chiar daca asta inseamna sa calci in picioare viata altuia? Ar trebui sa urmezi indemnurile propriei inimi sau sa-i lasi pe altii sa-ti conduca viata?
Ca de obicei, si in O viata de rezerva, Jodi Picoult abordeaza un subiect dureros de real cu gratie, intelepciune si sensibilitate.
3. “Doua supravietuitoare” de Daniela Stefanescu
Claire este o fetita minunata, a carei viata este schimbata radical la doar doi ani si jumatate, de un diagnostic implacabil: leucemie. Dar Claire este si preadolescenta sanatoasa, energica, vesela, isteata. Doua persoane diferite? Aparent, da. In realitate, aceeasi copila, la cativa ani dupa incheierea tratamentului dur si invaziv care i-a rapit ani din viata, dar i-a si redat-o, ca sa se poata bucura din plin de ea.
In ciuda subiectului sumbru, povestea nu este trista, ci emana curaj, speranta si incredere. Romanul creste chiar sub ochii cititorilor, nascand mereu alte intrebari, care-si vor gasi raspuns abia in paginile de final.
4. “Naluciri” de J.Bernlef
Maarten Klein, un olandez trecut de saptezeci de ani, emigrat dupa al Doilea Razboi Mondial in America impreuna cu sotia sa, traieste in lumea sigura a rutinei zilnice. Primele „naluciri” – semne ale indepartarii de sine – il iau prin surprindere: Maarten are senzatia ca se pierde, nu mai deosebeste prezentul de trecut, isi confunda sotia cu propria mama, iar cuvintele nu-l mai asculta.
Romanul Naluciri e mai mult decat o descriere minutioasa a lumii vazute prin ochii unui bolnav de Alzheimer: e o poveste de dragoste ce-si refuza cu obstinatie ultima clipa. Observatia criticului: Ferestrele caselor olandezilor au rareori perdele. Si totusi, personajul se zareste pe dupa o perdea. Problema este insa fereastra lui interioara, tot mai acoperita.
5. “Soni” de Andrei Ruse
Povestea Soniei, o tanara de douazeci si sase de ani care afla ca are cancer la stomac si numai o jumatate de an de trait, ne conduce catre intelegerea sensului si a libertatii omului intr-o societate urbana tot mai agitata, lipsita de sentimente si plina de artificial.
Dincolo de ritmul de cavalcada nebuneasca spre moarte si de bravada dureroasa, perfect justificata de circumstante, Soni are puritate si un romantism cu care tinerii vor rezona intotdeauna. Deoarece, dupa cum afirma personajul principal, “nu e nimic aici in afara dorintei noastre de a muri cat mai tarziu posibil”. Multe intrebari incomode, mult sex, multe droguri, intr-un roman contemporan despre decadere si iluminare.
6. “O femeie la doctor” de Ray Kluun
Viata e plina de suferinta si ai zice ca nu e nevoie si de o literatura care sa ne aminteasca de asta. Cu toate acestea, O femeie la doctor e un roman al optimismului si al poftei de viata, al dragostei si al generozitatii sacrificiului. Stijn, caruia viata i-a dat cam tot ce se poate da pentru a-I lua apoi o mare parte inapoi, e un barbat tanar, inteligent, de success, cu o sotie superba, Carmen, si o fetita minunata, Luna.
Romanul autobiografic O femeie la doctor descrie momentul de declin al acestei vieti de familie linistite si promitatoare, cand Carmen se imbolnaveste de cancer. Totul se sparge si bulversarea pe care o aduce boala in vietile lor creeaza tensiune si panica, speranta si iluzie, ii departeaza si ii apropie. In ciuda tragismului subiectului, romanul este o oda a bucuriei, a optimismului, a unui „carpe diem“ total si nedisimulat. E o convingatoare lectie de viata despre moarte si la fel, o reteta a supravietuirii. Carmen, confruntandu-se cu boala si cu iminenta neantului, are o filozofie de viata atat de sanatoasa incat nu doar celelalte personaje sunt contaminate de aceasta, ci si cititorii. Prin experienta si in viziunea lui Carmen, moartea nu e decat o alta forma de a exista.
E un roman al contrastelor: tema este tragica, dar ritmul e alert si stilul plin de umor si ironie, secventele alterneaza intre acut si liric, intre detaliu biologic sec si induiosatoare secvente calde, umane.
7. “N-ai sa mori” de Kathrin Schmidt
Un anevrism cerebral o cufunda pe Helene Wiesendhal intr-o coma din care se trezeste pe jumatate paralizata, amnezica si afazica. Silaba cu silaba, cuvant dupa cuvant, fraza dupa fraza – toate exersate cu mare efort, cu furie, dezamagire si disperare -, miscare dupa miscare, pas cu pas, tresarire dupa tresarire – toate repetate la nesfarsit, cu incrancenare, jena si lacrimi -, Helene isi cauta inainte de toate cuvintele ratacite undeva in necunoscut. Apoi si reface, piesa cu piesa, puzzle-ul vietii, isi regaseste lumea interioara, sotul, copiii, iubirile, aventurile, dezamagirile, gandurile, visurile, cariera de scriitoare, dar si lumea exterioara in care si-a dus viata inainte de accident – Germania de Est de dinainte si scurt dupa caderea Zidului.
Roman al (re)devenirii, nascut din experienta personala a autoarei, N-ai sa mori este, de fapt, o evocare a vietii fiecaruia dintre noi, cu tot ceea ce ne misca pe fiecare, in singuratatea si unicitatea vietilor noastre. Cu intrebarile si cu convingerile care ne insotesc totdeauna. Cu tot ce am strans in noi, cu tot ce banuim ca am uitat, dar stim ca zace undeva in sufletul nostru, cu tot ce speram pentru viitor.
8. “Povestea uitarii” de Stefan Merrill Block
In 2008, romanul Povestea uitarii a fost desemnat cel mai bun debut la Festivalul de Literatura de la Roma si a fost declarat de publicatiile The Independent (Marea Britanie), School Library Journal, St. Louis Post Dispatch si Austin Chronicle (SUA) cea mai buna carte a anului, iar in 2009 a ajuns finalist la Indies Choice Book Award. Pana in prezent a fost publicat in peste zece tari.
Cand mama i se imbolnaveste de Alzheimer, maladie care o indeparteaza de toti cei dragi, Seth intelege ca, pe masura ce amintirile ei se estompeaza sau pier, familia si istoria personala i se destrama in fata ochilor. Oricat ar incerca adolescentul retras sa foloseasca metodele cercetarii stiintifice pentru a recompune trecutul mamei sale, secretul teribil de care fugea aceasta refuza sa se dezvaluie altfel decat in meandrele povestilor despre misteriosul taram Isidora.
9. “Nebunii in Brooklyn” de Paul Auster
Nebunii in Brooklyn (2006) este cel mai cald si mai exuberant roman al sau. Personajul principal al romanului, Nathan Glass, se stabileste in Brooklyn cu gandul de a-si incheia acolo „viata trista si ridicola“. Bolnav si instrainat de familie, nu cauta decat singuratate si anonimat. Pentru a-si trece timpul pana la final, incepe sa scrie o „Carte a nebuniei omenesti“ in care noteaza toate balbele, incurcaturile, actele ratate si nebunesti pe care le-a savarsit de-a lungul vietii.
Apoi Nathan isi intalneste nepotul de mult pierdut, Tom Wood, un fost doctorand stralucit, si pe seful acestuia, carismaticul Harry Brightman. Prin intermediul celor doi, Nathan se trezeste antrenat in aventuri neasteptate – printre care se numara o escrocherie implicand un manuscris fals al Literei stacojii si o revelatie tulburatoare intr-una din incaperile unei banci de sperma. Nebunii in Brooklyn este dedicat maruntelor miracole si marilor nebunii ale vietii obisnuite.
10. “Tobe, fete si placinta periculoasa” de Jordan Sonnenblick
Cand fratele sau mai mic este diagnosticat cu leucemie, Steven, un adolescent in varsta de 13 ani, incearca sa nu cada prada disperarii si sa nu-si schimbe prea mult stilul de viata. Se pare insa ca nu e un lucru atat de simplu, mai ales ca toata lumea lui e data peste cap…
„Sa ai un frate este foarte nasol. Sa ai orice fel de frate ar fi nasol, ma gandesc, insa in mod special sa ai un frate ca Jeffrey este un cosmar fara sfarsit. Imagineaza-ti ca ai fi Regele Planetei timp de opt minunati ani, si apoi, asa, dinscurt, ai fi retrogradat la «Viceregele Planetei»? Si nici macar nu pentru ca e mai dragut decat mine, desi si asta conteaza destul. Am parul saten si drept, ca si cum l-ar fi lins vaca, ochelari de cativa centimetri grosime si aparat dentar de parca as fi incercat sa inghit un tren facut praf. El insa are dintii perfect albi, vederea de vultur si zulufi blonzi ca ingerasii pe care-i vezi pe afisele de la ora de arta. Si nu e pentru ca ma uraste – nici pe departe. Adevarul este ca ma idolatrizeaza. Si exact asta e problema: pustiul asta se tine dupa mine de parca as fi Elvis. Si, in timp ce el este foarte dragut si coada mea oriunde merg, imi distruge toate lucrurile, inclusiv orgoliul si sanatatea mintala…“
