fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Marius Chivu: „Activitatea de cronicar a fost pentru mine ucenicie pentru scris”

Marius Chivu

Nu este întotdeauna ușor să scrii despre Marius Chivu, asta pentru că în mod sigur nu poți cuprinde în câteva rânduri activitatea lui literară bogată și diversă. Este interesant că , încă din studenție, invitatul nostru de astăzi a fost foarte hotărât și a știut că nu este atras de o carieră academică și că dorește să scrie literatură. Și de atunci a tot scris mii de texte, povestiri, interviuri, jurnale de călătorie, versuri…

Este o bucurie și un privilegiu ca în luna decembrie să fim gazde pentru Marius Chivu și vă rog să primiți acest interviu, de sfârșit de an, ca pe un dar pentru voi toți cei care nu puteți sta nici măcar o zi fără să citiți.

Silvia Filip: Ce amintiri timpurii ai în legătură cu influențele culturale?

Marius Chivu: Am fost un mare cititor de Povești nemuritoare, o colecție numerotată de câteva zeci de volume cu basme populare din toată lumea (africane, asiatice, arabe, rusești etc.) scoasă de Editura Ion Creangă în anii `80, o colecție cu care, de altfel, a crescut toată generația mea. Din acele cărți am aflat despre dragoni, voodoo, jad, bambus, moschei – cuvinte și lucruri pe care nu le cunoșteam. Apoi, datorită romanelor de aventuri ale lui Jules Verne am călătorit în jurul lumii, în interiorul vulcanilor și în centrul Pământului, pe insule și pe sub oceane (urmăream traseele eroilor pe hărțile din Atlasul geografic), romanele lui Karl May mi-au arătat Vestul sălbatic, povestirile lui Jack London m-au dus în Alaska…

Cred că acestea au fost primele mele experiențe legate de vastitatea lumii și de diferențele culturale. În lipsa televiziunii și a Internetului, cărțile erau pe vremea mea singurul portal către lume. Atunci trebuia să citești ca să afli ce locuri, ce fel de oameni și ce moduri de viață mai există pe planetă.

S.F.: Ce sărbători, tradiții și ritualuri culturale sau familiale sunt importante în viața ta?

M.C.: Când eram copil, abia așteptam Crăciunul (pentru cadouri și colindat) și Paștele (pentru că primeam haine și încălțări noi), mai ales că, invariabil, le petreceam la țară, în vacanța la bunici, împreună cu toată familia. Eram copil, părinții erau tineri, bunicii erau în putere și, pentru că nu existau telefoane mobile, WhatsApp, Facebook și comunicam rar, astfel de întâlniri periodice de familie erau foarte intense. Odată cu viața de adult și cu dispariția treptată a celor dragi din familie, care au lăsat în urmă tot mai puține lucruri de sărbătorit, am pierdut și sentimentul religios, și aprecierea sărbătorilor.

Mai mult decât atât, tam-tam-ul mediatic și de marketing din preajma sărbătorilor, prin care ți se induc niște comportamente și ritualuri consumerist-estetice, au ajuns să mă agaseze. Oricare dintre zilele sau serile petrecute cu părinții mei este bună și orice ritual domestic are magia lui. Nu am nevoie de sfinți și de sărbători naționale pentru a celebra viața și familia.

S.F.: Ce credințe și idealuri crezi că au încercat să îți transmită părinții tăi?

M.C.: Bunica maternă m-a dus toată copilăria la biserică, iar bunica paternă mi-a prezentat multe superstiții; dar nu m-au impresionat nici una, nici cealaltă. De la bunicul matern, care a fost tâmplar, și de la mama, care a fost croitoreasă, am învățat rigoarea, atenția la detalii, ordinea și un anume simț pentru armonie. Cât despre idealuri, mama m-a încurajat să învăț, iar tata mi-a indus, prin forța exemplului, o anume etică a muncii fizice. Cu toții au fost oameni modești, corecți și generoși, cărora nu le-au plăcut excesele și conflictele. Nu-mi amintesc să fi fost martor la nici o ceartă de familie sau la vreun lucru rău făcut de nici unul dintre ei altcuiva. Nu mi-au ținut discursuri despre morală și principii, dar am trăit lângă ei și acum trăiesc ca ei.

S.F.: Spuneai, la un moment dat, că o carte aleasă bine și oferită la momentul potrivit” poate schimba viața celui ce o primește… Dacă ai oferi o carte unui adolescent, care ar fi prima alegere?

M.C.: Nu știu cum sunt adolescenții de azi, nu cunosc lumea lor, nu le știu gusturile, fricile și curiozitățile, nici aspirațiile sau idealurile; prin urmare, nu le-aș oferi o carte anume. Dar i-aș încuraja să citească, să intre în librărie și să caute cartea care, poate, le va accentua viața, le va întoarce privirea asupra lor, le va deschide ochii asupra lumii. I-aș încuraja să citească, să vadă filme, să asculte muzică, să meargă la muzee – arta și cultura oferă mai multă plăcere, libertate și consolare decît religia, spre exemplu.

S.F.: Cum este legătura ta cu cititorii? Ții cont de părerile lor?

M.C.: Primesc în mod constant mesaje de la cei care îmi citesc cărțile sau articolele și le răspund tuturor. Mă emoționează impulsul lor de a-mi scrie și apreciez gestul. Cu unii dintre ei am schimburi de mesaje elaborate și e o mare bucurie să dai peste cititori buni, care se ridică la nivelul cărții sau care ridică ei cartea mea la nivelul lor. Dar, presupunând că ar avea, nu țin cont de părerile lor. Scrisul este o chestiune mult prea personală.

S.F.: Ai fost privilegiat să fii elevul lui Mircea Cărtărescu. Cum era ca profesor? Cum se derulau cursurile?

M.C.: Din păcate, când eu eram student, Mircea Cărtărescu era doar lector și am participat doar la vreo două cursuri opționale pe care le-a ținut la un moment dat. Dar mergeam la discuțiile cenaclului Litere pe care îl conducea pe vremea aceea și m-au impresionat cunoașterea, generozitatea și tactul cu care conducea discuțiile de după lecturi. Mircea Cărtărescu a fost primul scriitor cu care am făcut un interviu, pentru revista Povestea Vorbii din Rm. Vîlcea. Eram prin anul al doilea de facultate și l-am abordat pe holul facultății, iar el a fost foarte amabil și mi-a acordat interviul într-o sală de clasă goală, eu consemnând cu pixul în agendă răspunsurile lui. Între timp, am ajuns să ne cunoaștem bine și admirația mea pentru el și pentru literatura lui a crescut în tot acest timp. Este și unul dintre cei mai generoși scriitori pe care-i cunosc.

S.F.: Ce ai învățat despre tine însuți în anii studenției?

M.C.: Că nu mă interesează o carieră academică și că vreau să scriu literatură, mai exact proză scurtă, nu critică literară. Luna trecută s-au împlinit douăzeci de ani de când scriu cronici literare și s-au adunat peste o mie astfel de texte. Activitatea de cronicar a fost pentru mine ucenicie pentru scris. Am înțeles asta încă din anii studenției când, în anul doi de facultate, Ioana Pârvulescu m-a invitat să scriu la România literară.

S.F.:Trei săptămâni în Anzi” și „Trei săptămâni în Himalaya” și-au câștigat locul în rândul jurnalelor de călătorie. Cum te simți la capătul unei călătorii?

M.C.: Nu știu cum „și-au câștigat locul” de vreme ce au fost scrise de la început ca jurnale de călătorie :). Cum mă simt la capătul unei astfel de călătorii? Obosit și încântat. Și de călătoria în sine, și de cunoașterea acumulată, și de efortul de a scrie zilnic în ciuda greutăților, oboselii, lipsei de chef. De altfel, n-aș mai putea călători fără să țin jurnal. Scrisul și călătoria au devenit inseparabile, se completează reciproc, abia atunci experiența e completă, când consemnezi senzorialul cu ajutorul cuvintelor.

S.F.: Ce atitudine ai față de cei pe care-i vezi deja căzuți în ring?

M.C.: Compasiune. Nu cred că există altă atitudine.

S.F.: Te-a urmărit, de-a lungul anilor, vreo astfel de poveste a unui om lovit crunt de soartă?

M.C.: Am scris o carte de poezie care spune povestea mamei mele care, în urma unui atac cerebral survenit la 36 de ani și „desăvârșit” la 47 de ani, a rămas cu jumătate de corp paralizat și fără abilitatea de a mai vorbi. În acest moment, adică 16 ani mai târziu, scriu continuarea acelei cărți. Cred că da, mă urmăreștede-a lungul anilor povestea unui om lovit crunt de soartă.

Interviu realizat de Silvia Filip
Foto: Irina Gache

Silvia Filip
Total
29
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article
Books50

50% reducere la mii de cărți. Books50 este activ!

Next Article
Târg de Crăciun

Târg de Crăciun Litera: reduceri de până la 90% și carte CADOU

Related Posts

Total
29
Share