Budapesta a găzduit un concert mai special – trupele „Muzsikas” şi „Amandina” şi-au unit forţele pe scena Palatul Culturii. Aşadar, muzică folk amestecată cu ritmuri „globe trotter”.
Luate separat, ambele formaţii au renume internaţional. „Muzsikas”, înfiinţată în anii 70, a devenit faimoasă pentru prelucrările de muzică tradiţională din Carpaţi, succes care a culminat cu câştigarea prestigiosului premiu WOMAD în 2008. Iar „Amandina”, trupă mai tânără cu un deceniu, şi-a câştigat faima prin interpretarea pieselor semnate de John Cage, Steve Reich sau Gyorgy Ligeti.
Nu cântaseră niciodată împreună până serile trecute, dar, după ani în care s-au admirat reciproc de la distanţă, liderii celor două trupe – Daniel Hamar, de la „Muzsikas” şi Zoltan Racz, de la „Amandina” – au decis că este momentul să colaboreze într-un proiect comun.
Publicul prezent în sală nu ştia la ce să se aştepte de la acest amalgam care a fost completat de o trupă de dansatori din Ungaria. Până la urmă, se aflau faţă în faţă lucrări de percuţie şi ritmuri tradiţionale, cu inflexiuni ţigăneşti şi sunet puternic de bas. Scena însăşi era decorată cu însemne ale călătoriilor trupei „Amandina”, de la un xilofon din Gabon până la un clopot dintr-un templu japonez.
Dar trupele au găsit „teritoriul” artistic comun. Nuanţele sonore complexe culese de „Amandina” din muzica din Africa, Tahiti sau Bali au „conversat” armonios cu nemuritoarele ritmuri care i-au inspirat cândva pe compozitorii Bela Bartok sau Zoltan Kodaly. Concertul s-a dovedit astfel a fi o călătorie muzicală prin toată lumea, evidenţiind unitatea muzicii în diversitatea ei. În plus, felul în care s-au „dublat” cele două trupe – „Amandina” evoluând vijelios în ritmuri rapide era completată imediat de cei de la „Muzsikas”, care „mângâiau” auditoriul – a convertit spectacolul şi într-o probă de măiestrie instrumentală.
„Concertul a sunat ca un echivalent muzical al gulaşului unguresc: se iau ritmuri ţigăneşti inconfundabile, se adaugă tobe şi un xilofon tipic percuţiei, se amestecă şi se asezonează după gust. Publicul ar fi dorit ca spectacolul să ţină la nesfârşit”, notează „Reuters”.
