Artistului Vincent Lamouroux „i s-a pus pata” pe un stabiliment rău famat din Hollywood de mult timp. Sunset Pacific Motel, o structură abandonată, vandalizată şi cu un trist renume de centru de distribuţie a drogurilor a sfidat vremurile şi a rămas în picioare ani de zile. Tânărul Lamouroux descoperea clădirea poreclită Bates Motel în anul 2000, ca student francez la arte în America. În deceniul care a urmat a „cochetat” cu ideea de a schimba ceva în aspectul imobilului tot mai căzut. Zis şi făcut: după ce a experimentat „la scară mică” tot felul de modificări, până la urmă l-a vopsit în alb integral, inclusiv palmierii din jur. A ieşit o imagine de-a dreptul ascetică pe un bulevard plin de culorile afişelor publicitare. Şi acest lucru atrage atenţia tuturor trecătorilor. Dintr-o clădire anostă şi aproape ruinată, Bates Motel este „cel mai evident lucru de pe bulevard”, după cum afirmă Nicolas Libert, partener al artistului. „Nu aş fi putut face asta nicăieri altundeva. Este un motel, adică locul acela în care se întâlnesc tot felul de oameni, iar stilul acesta architectonic internaţional combinat cu palmieri este o semnătură a unei idei pe care o putem vizualiza cu toţii: visul californian”, spune şi Lamouroux, citat de „The Guardian”.
Nu a fost treabă uşoară. În luna aprilie, chiar înainte de o programată inaugurare, după o muncă de săptămâni, Lamouroux şi echipa sa s-au trezit că nu-şi pot etala realizarea pentru că ploaia spălase vopseaua chiar cu o zi înainte de marea vizionare. Panicaţi, au luat vopsitul de la capăt şi au fost din nou pregătiţi pentru o vizionare la care invitaseră şi presa. În final au reuşit, cu câteva zile în urmă lau dezvelit, iar imaginea creată le-a subliniat mesajul: pentru o clădire care urmează să diapară pentru a face loc unui bloc de apartamente, proiectarea pe fundalul unui cer înnorat înseamnă aproape difuzia în peisaj. Aşadar, optic, ideea de viitoare dispariţie a fost realizată.
Alături de mesajul artistic a existat şi o reacţie cât se poate de pragmatică a celor care trăiesc de ani de zile în vecinătatea imobilului şi care l-au „redescoperit” odată cu demersul artistului francez. „Proiectul” a fost vizitat de fotografi, turişti, a fost băgat în seamă la sesiuni foto pentru reviste de modă, centrul comunităţii evreieşti din zonă a găzduit o petrecere în aer liber pentru realizatorii demersului artistic, iar un restaurant vietnamez specializat în tăiţei a asigurat lunch-uri la preţ redus. Văzând atât entuziasm, Lamouroux s-a simţit dator să explice că totuşi „această piesă nu este nimic mai mult decât un proiect experimental. Îmi place ideea pentru că «amator» vine de la «amour», care înseamnă dragoste. Adică un amator este cel ce face lucrurile cu drag”.
