Cu jucaria asta online, numita bookuria.info, am ajuns sa si cunosc cativa oameni fabulosi. Si nu exagerez. Vlad este unul. Si de data asta eu raman fara o frumoasa introducere. Ce sa mai zici, nene? Spune el tot. Atat de bine si de frumos incat imi vine sa-l mai intreb. Vlad, multumesc! Si nu pentru interviu, e doar o intamplare frumoasa. Multumesc pentru ca esti asa cum esti si pentru ca am avut norocul sa te si intalnesc. Inchei c-un mesaj pentru cititori: atentie, urmeaza un interviu foarte lung. Merita citita fiecare slova, dar, rogu-va, lecturati in tihna. La un ceai…
Editura Herald este pentru bookuria.info o oază de liniște, un loc în care ne regăsim si unde știm că zgomotul lumii prin care ne petrecem se estompează măcar atât cât reușim să foșnim copertele cărţilor. Ce este pentru tine Herald?
Dragă Bogdan, în primul rând vreau să îţi mulţumesc pentru că îmi oferi oportunitatea unui interviu. În al doilea rând, vreau să îţi mulţumesc pentru vorbele frumoase la adresa Editurii Herald. Întotdeauna am fost plăcut impresionat de felul în care suntem percepuţi ca editură, din afară, de către publicul larg, de către cititori sau de către parteneri. Eu personal, mereu am fost motivat şi însufleţit de sinceritatea cu care fiecare cititor ajunge la cărţile noastre, iar acest lucru mă responsabilizează şi îmi dă încredere în ceea ce fac.
Ce înseamnă pentru mine editura Herald?! Îmi este mai greu să răspund la această întrebare, însă nu din cauza faptului că nu aş avea un răspuns, ci datorită faptului că îmi este mai greu să pun în cuvinte exact ceea ce simt.
Încercând să mă detaşez emoţional şi să fac apel la o abordare raţională, pentru mine Editura Herald este răspunsul multor întrebări existenţiale pe care le căutam de multă vreme. Aici este locul în care cele mai sincere întrebări şi căutări interioare au prins contur, luând forma unor cărţi. Am ajuns să înţeleg cum prin aceste surse de cunoaștere, în mod conştient sau intuitiv este facilitat dialogul interior al fiecăruia, inclusiv al meu. Pentru mine, parcurgerea fiecărei cărţi reprezintă încă o treaptă urcată spre cunoaşterea de sine, spre accesarea înţelepciunii şi potenţialului maxim interior pe care o fiinţă îl poate atinge într-o viaţă, sau în mai multe :)
[pullquote align=left] Eu cred ca am pierdut undeva pe drum arta ingineriei interioare, am pierdut stiinta care ne arata modalitatea in care putem avansa si functiona spiritual, ca fiinte umane.[/pullquote]
De multe ori compar activitatea editorială a casei Herald cu un corpus amplu de învăţături pentru omul modern interesat de „ingineria” interioară. Vremurile în care trăim acum au evoluat atât de mult din punct de vedere tehnologic, economic sau ştiinţific, încât am ajuns extrem de pricepuţi la construcţiile exterioare de orice fel. În mod normal puteam trage concluzia că toate aceste lucruri ar trebui să mărească nivelul de fericire şi înţelegere al fiecărui individ. Paradoxal, se pare totuşi că ceva în mod cert ne lipseşte, indiferent cât de mult avansăm, indiferent dacă am ajuns pe lună, dacă cercetăm forme de viaţă extraterestre sau dacă înălţăm clădiri de peste 200 de etaje. Toate acestea nu ne vor folosi la nimic atât timp cât ne vom trezi în scurt timp, pe Lună sau la etajul 200 al unui apartament luxos, cu o minte neîmplinită şi o inimă nefericită. Oare ce ne lipseşte? Eu cred că am pierdut undeva pe drum arta ingineriei interioare, am pierdut știința care ne arată modalitatea în care putem avansa şi funcţiona spiritual, ca fiinţe umane. Mă refer la o evoluţie nu doar prin realizări exterioare, cât mai ales prin construcţii interioare. De aceea, îmi place de multe ori să glumesc cu mine însumi şi să privesc cărţile publicate aici ca pe nişte cărămizi pentru cel care caută să clădeacă ceva durabil într-o lume instabilă. La aceste întrebări încerc eu să-mi răspund şi să împărtăşesc cu ceilalţi răspunsurile la care ajung.
Pentru mine, Herald mai înseamnă un loc roditor în care îmi petrec timpul alături de oameni care mă inspiră, indiferent dacă ei poartă haina unor colegi sau a colaboratorilor atât de dragi mie. Un loc în care am luat pentru prima oară contact cu circuitul cărţii în natură şi am realizat cât de mari sunt eforturile depuse pentru a publica un manuscris. Există o mulțime de detalii până ce un titlu prinde viaţă, lucruri pe care nu le cunoşteam înainte să lucrez la editură. Datorită contactului meu cu Herald şi cu oamenii deosebiţi din spatele cărţilor am ajuns să preţuiesc cartea şi cunoaşterea mult mai mult ca înainte. Pentru acest lucru sunt profund recunoscător.
Şi pentru că încercăm o abordare personală a discuției de faţă, te rugăm să ne povestești cum a început relația ta cu Herald, dar şi cât de fericit ești şi astăzi cu alegerea făcută atunci.
Relaţia mea cu Herald în mod concret nu a început de foarte mult timp. Am început să lucrez aici din vara anului 2012. Totuşi, cred că este foarte interesant să împărtăşesc cum am avut această oportunitate. Înainte să lucrez la editură, în primăvara anului 2011 mi-am făcut curaj şi mi-am dat demisia de la ultimul meu job. Lucram în achiziţii într-o firmă de import – export şi chiar dacă tocmai fusesem promovat, la scurt timp după cutremurul devastator din Japonia mi-am dat demisia. Când priveam imaginile în direct cu valul de tsunami şi cum totul dispărea în urma lui, ceva s-a schimbat profund în mine şi am realizat cât de fragilă şi preţioasă este viaţa, cum poţi să pierzi totul doar în câteva clipe. Din acel moment mi-am dorit puternic să caut să fac lucruri care să îmi stârnească un profund interes, care să mă facă să simt că ceea ce lucrez are sens pentru mine şi pentru ceilalţi, ţinând cont că viaţa este trecătoare.
Astfel, la scurt timp după ce mi-am dat demisia, am început să mă implic ca voluntar la Centrul Seeds for Happiness din Bucureşti, să promovez şi să organizez evenimente care să permită oamenilor să păşească pe drumul descoperii personale şi spirituale. Unul dintre proiectele pe care le-am început se numeşte „Seara de carte”, un loc în care oamenii se strâng în jurul cărţilor, se cunosc pe ei şi între ei și astfel se creează oportunități pentru interacțiuni sincere. În cadrul acestui proiect am lucrat cu trei edituri partenere care ne ofereau cărţi pentru discuţii şi concursuri.
Printre aceste edituri se afla şi Herald, alături de Curtea Veche şi Cărţile Elena Francisc. Deoarece serile de carte de la centru mergeau bine, oamenii participau cu interes şi deschidere, am primit oportunitatea să mă implic într-un nou proiect iniţiat tot de Centrul Seeds for Happiness şi Editura Herald, numit „Ghizii Fericirii”. Neavând un job, aveam mult timp liber şi eram din ce în ce mai interesat de creşterea spirituală, m-am implicat cu elan în multe alte activităţi şi proiecte ce au luat naştere în interiorul acestui centru. Datorită relaţiilor de prietenie şi colaborare între centru şi editură, am avut ocazia să cunosc mult mai bine activitatea Herald şi oamenii care se adună în jurul ideilor ce animă această editură.
Ulterior, totul s-a accelerat în viaţa mea şi cu timpul am avut şansa să cunosc din ce în ce mai mulţi oameni frumoşi, oameni dragi care au devenit modele de viaţă pentru mine. După ce am asistat la câteva prelegeri buddhiste la centru, la scurt timp mi s-a oferit oportunitatea să merg pentru o lună în Elveţia la un Centru de Înalte Studii Tibetane şi să asist direct la învăţături. Eram în luna mai 2012 şi cu puţin timp înainte să plec, am trecut pe la editura Herald să iau cărţile pentru concursul organizat în cadrul Serii de Carte şi atunci mi s-a propus pentru prima oară un job la intersecția departamentelor de marketing şi comunicare, lucru pe care se pare că îl stăpânesc destul de bine :). Am fost profund onorat, însă, dat fiind faptul că trebuia să plec în Elveţia am fost nevoit să refuz. Astfel, am plecat la învăţături, m-am întors în ţară după o lună, apoi am plecat din nou la Milano pentru o conferinţă cu Dalai Lama.
Între timp, cei de la editură au regândit strategia de organizare şi am considerat că aşa a fost să fie. Totuşi, partea interesantă a fost când la întoarcerea din Milano spre Bucureşti m-am întâlnit în avion cu actualul meu coleg, Victor Scrima, directorul de marketing al Editurii Herald. Victor se întorcea din vizitarea unor ţări est-asiatice şi am considerat că nu este deloc întâmplătoare această întâlnire. Astfel, în avion, am avut timp suficient de conversaţie și am stabilit să începem o colaborare pentru nişte proiecte speciale. Întors în ţară treceam des pe la editură să cunosc mersul lucrurilor, însă în mai puţin de o săptămână a apărut oportunitatea ocupării postului de PR. Ştiu că povestea mea pare ruptă dintr-un roman inţiatic, dar aşa mi-am început activitatea full time într-o editură pentru care dezvoltasem o deosebită admiraţie încă dinainte de a colabora.
Hmmm… Acum când mă uit în urmă îmi este greu să îmi dau seama dacă a fost alegere sau mai mult aşa trebuia să se întâmple. Cred că am ajuns aici într-un mod firesc. Cu puţină îndrăzneală pot să zic că sunt fericit că am ajuns să trăiesc şi să înţeleg ce înseamnă job-ul perfect, aşa cum mulţi prieteni consideră că este al meu. Am avut de-a lungul timpului alte câteva locuri de muncă „corporate” care mă satisfăceau din punct de vedere financiar, dar nu de puţine ori experimentam un gol existenţial, simţeam că ceva lipseşte, nu mă simţeam întreg ca om şi perfect integrat în societate.
[pullquote] Odata ce reuşesti sa descoperi cine esti si de ce ai venit aici, toate celelalte lucruri vor decurge firesc si fara prea mult efort sau lupta.
[/pullquote]
Încă prea tânăr şi necopt, trăind în lumea celor mari, primeam de multe ori răspunsuri din partea altora cu privire la insatisfacţia pe care o trăiam. Toate aceste sfaturi de cele mai multe ori erau învăluite sub clişeul „În viaţă este foarte important să alegi locul de muncă care îţi place, pentru care merită să te trezeşti în fiecare dimineaţă cu drag şi pasiune”. Ei bine, la acea vreme nu prea ştiam eu ce înseamnă treaba asta cu jobul ideal sau ce înseamnă să te bucuri de viaţă, mai ales că toate aceste sfaturi veneau de la oameni la fel de nefericiţi şi frustraţi ca şi mine. Chiar dacă sfaturile erau acordate cu cele mai bune intenţii, ceva nu se lega în mintea mea. Acum pot să spun sincer şi fericit că este adevărat, în viaţă este foarte important să descoperim şi să facem ceea ce ne aduce plăcere şi fericire nouă şi celorlalţi.
Mai mult decât atât, cred că fiecare îşi poate descoperi sensul şi menirea. Odată ce reuşeşti să descoperi cine eşti şi de ce ai venit aici, toate celelalte lucruri vor decurge firesc şi fără prea mult efort sau luptă. Personal, am sentimentul că viaţa este scurtă şi extrem de preţioasă. Dincolo de toate presiunile sociale cu care ne-am născut, legate de cum „trebuie să trăim sau să muncim”, există întotdeauna varianta de a alege şi a trăi viaţa în felul şi ritmul propriu, în felul în care ne putem simţi cu adevărat împliniţi. Dacă reuşim să ştim şi să credem în noi şi în ceea ce facem, să simţim că putem aduce o contribuţie pozitivă umanităţii prin ce şi cum acţionăm, atunci înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Da, sunt fericit şi voi fi mereu fericit cu această alegere, indiferent unde mă vor purta valurile vieţii. Dacă nu învăţăm cum să ne modelăm viaţa în funcţie de aspiraţiile adânci ale inimii, riscăm ca viaţa noastră să devină o poziţie în agenda şi planurile altora. Mi se pare deosebit de periculos acest mod de a trăi deoarece, pe termen lung, poate dezvolta frustrări interioare, nesacrificându-ne pentru visele noastre, ci pentru ale altora.
Urmăresc de ceva vreme mai mulți oameni angrenați în promovarea cărţilor. Eşti unul dintre cei mai activi, dar şi cei mai prompţi PR din câţi am cunoscut. Cum reuşeşti? Te întreb, fizic cum reuşeşti, cum faci să-ţi aranjezi atât de eficient timpul? În rest se vede că-ţi place mult să comunici, iar cine te cunoaşte şi personal înţelege mult mai multe faţă de câte se pot spune aici.
Da, pot să spun acelaşi lucru ca şi tine, există din ce în ce mai mulţi promotori culturali care ştiu ce fac şi pun multă pasiune în activitatea lor. Urmăresc şi eu cu interes evoluţia pieţii de carte din România şi amprenta lăsată de oamenii din spatele editurilor sau librăriilor şi chiar mi-am găsit multe surse de inspiraţie printre aceştia. Mereu am ceva de învăţat de la ceilalţi şi nu vreau să ratez această oportunitate crezând că ştiu mai bine. Mai mult decât atât, îmi place să cred că mai am multe etape de parcurs şi ars în consolidarea experienţei mele.
În ceea ce mă priveşte chiar îmi este greu să mă percep sau să pot să îmi autoevaluez munca. Eu îţi mulţumesc mult pentru vorbele frumoase şi contează mult pentru mine orice feedback. De multe ori când primesc totuşi cuvinte de laudă îmi este greu să realizez că este vorba despre mine. Să fiu sincer, am o părere cam critică în ceea ce mă priveşte, dar eu sper că este una constructivă. Chiar dacă sunt des fericit şi mă bucur de rezultatele bune ale muncii mele, de multe ori pic în capcana în care devin iritat şi nemulţumit şi am impresia că pot să fac mult mai multe. Dincolo de entuziasmul şi pasiunea care mă reprezintă sunt destul de emotiv şi încă mai lucrez activ la aspectul vorbitului în public. Presiunea lucrurilor făcute bine se transformă în emoţii care, la un moment dat, te pot împiedica să speculezi anumite oportunităţi. Însă îmi place foarte mult că am ajuns aici şi am şansa dezvoltării şi depăşirii anumitor limite. Râmân deschis provocărilor şi sunt conştient că fiecare lucru pe care îl facem este încă un pas în descoperirea noastră lăuntrică.
Dincolo de faptul că sunt o persoană emotivă, ştiu că am un job care îmi place, în care cred şi lucrez cu pasiune. Astfel, am ajuns la concluzia că abilităţile sau talentele necesare unei activităţi, se dezvoltă firesc în sensul atingerii scopului tău. Seneca spunea: “Pentru cel care nu știe către ce port se îndreaptă, nici un vânt nu este prielnic.” Până la urmă cred că una dintre cauzele nefericirii este lipsa unei motivaţii, lipsa unui scop în viaţă.
Menţionezi de proactivitate şi promptitudine sau de organizarea timpului într-un mod cât mai eficient. Ei bine, eu nu ştiu în ce măsură reuşesc. Însă ştiu un lucru sigur în ceea ce mă priveşte, iubesc mult ceea ce fac, cred în cărţile de la Herald şi în importanţa dialogului interior în viaţa oricărui om. Cum spuneam şi anterior, am certitudinea şi credinţa că ceea ce fac are sens atât în viaţa mea, cât şi în viaţa celorlalţi, ştiu adânc în inima mea că nu „vând gogoşi” învăluite frumos pentru a crea nevoi inutile în viaţa oamenilor. Devine din ce în ce mai clară necesitatea regăsirii spirituale şi beneficiile aduse de cunoaşterea cărţilor şi înţelepciunea celor care le-au scris pot transforma interior mintea şi inima cititorului. Motivat de credinţa unui drum nobil pe care aceste cărţi îl pot deschide în viaţa oamenilor, efortul muncii este resimţit mai puţin şi uneori devine chiar ca mersul pe bicicletă. Îmi place într-adevăr din ce în ce mai mult să comunic, să cunosc oameni şi să le ascult poveştile de viaţă. O perioadă de timp chiar am fost o persoană introvertită.. Din experienţa mea de până acum am realizat că este foarte important să ne tratăm colaboratorii şi partenerii de afaceri în primul rând în mod egal şi cu respect, apoi să îi tratăm prieteneşte şi cu deschidere, să apelăm la acele calităţi care ne fac umani pentru că nu suntem doar nişte adrese de mail sau coordonate de contact ale unor instituţii.
În rest, sunt o persoană puternic intuitivă şi fac ce simt şi îmi spune inima. Nu mă consider deloc o persoană organizată, deşi construiesc şi îmi urmăresc scopurile cu destul de mare grijă şi implicare. Considerând schimbarea ca singurul lucru stabil, îmi place să îmi trăiesc viaţa moment de moment. La fel mă raportez şi la ceea ce fac zi de zi. Pentru că totul se schimbă de la un moment la altul este foarte important să fim flexibili şi adaptabili, exact ca apa care curge uşor printre pietre şi îşi face loc printre canioane. Un mare poet mistic persan pe nume Omar Khayyam spune într-o poezie de-a sa:
„Niciodată despre dusul ieri să nu-ţi aduci aminte,
Iar de ziua care vine nu te plânge dinainte.
Nu te bizui pe mâine, nici pe ieri, şi-ntoarce-ţi faţa
Către astăzi, şi petrece, să nu-ţi pierzi zădarnic viaţa!”
Eu încerc să îi urmez sfatul şi să îmi trăiesc viaţa într-o deplină asumare :)
Editura Herald are o cadență a lansărilor de noi titluri care o plasează printre cele mai active edituri. Cât de implicat trebuie să fie un om de PR în gestionarea „lansărilor” şi cât de mult simţi tu că ţi se permite implicarea în aranjarea planetelor de aşa manieră încât tot ce se întâmplă să te şi mulţumească.
Editura creşte constant şi sigur. Noi credem foarte mult în ceea ce facem şi de-a lungul celor 19 de ani de prezenţă pe piaţa de carte am acumulat maturitate şi o bună reputaţie. Cei care nutresc interes în această direcţie ajung cu uşurinţă la noi şi numai datorită sincerelor lor căutări, Editura Herald a ajuns ceea ce este in momentul actual. În clipa în care oamenii se vor opri din căutarea unui sens al existenței lor, când toate temerile vor dispărea găsind un mod în care îşi pot trăi viaţa într-o deplină împlinire, misiunea editurii va fi fost încheiată.
În ceea ce priveşte ritmul aparițiilor editoriale am ajuns la performanţa de un titlu proaspăt în fiecare săptămână şi cel puţin 80 de cărţi tipărite pe an, aici incluzând un procentaj de 27% reeditări, restul fiind noutăţi editoriale la care se lucrează câteodată şi ani întregi.
Cu acest ritm constant de apariţii editoriale, responsabilitatea unui PR creşte şi fiecare carte nou lansată trebuie să primească şansa unei promovări bine gândite. Totuşi sunt de părere că este aproape imposibil să promovezi fiecare titlu în parte şi de aceea de multe ori în activitatea mea mă axez pe promovarea editurii, a anumitor colecţii, autori, tradiţii spirituale, maeştri spirituali ş.a.m.d. Desigur, când timpul ne permite şi apar alte oportunităţi concrete, considerăm foarte important să organizăm un eveniment de lansare al cărţii sau al proiectului editorial care să aducă o vizibilitate sporită atât asupra titlului, cât şi asupra editurii. Încercăm pe cât posibil să organizăm cel puţin 1-2 evenimente pe lună, iar când participăm la târgurile mari de carte pregătim cât mai multe lansări pentru publicul nostru.
Noi însă avem şi un mare dezavantaj, pentru că vorbim de cărţi ale căror autori cel mai adesea nu mai sunt în viaţă sau despre cărţile fundamentale ale unor tradiţii vechi de mii de ani. Dar, aici la Herald orice limitare este privită ca o nouă provocare căreia de fiecare dată îi găsim o soluţie. Poate nici nu trebuie să fie cea mai bună, în schimb ea trebuie să fie potrivită.
Din fire sunt o persoană perfecţionistă şi pun accentul mai mult pe calitatea evenimentelor decât pe numărul acestora. Prefer să organizez mai puţine evenimente pentru care să am timp să le promovez consistent, decât să fac ceva doar ca să fie făcut. Succesul unui eveniment este notat în primul rând de prezenţa unei audienţe considerabile. Dacă evenimentul nu este bine pregătit sau promovat, rişti să aduci mai mulţi vorbitori decât public, lucru pe care nu şi-l doreşte niciun PR :-). Ca să îţi răspund la întrebare, prefer să am întotdeauna planetele aliniate şi să nu mă grăbesc în ceea ce fac, să fac bine decât în grabă ca să evit să acumulez nemulţumire. Îmi place să exploatez un eveniment atât înainte de a avea loc propriu zis, cât şi după şi să angrenez cât mai mulţi parteneri. Toate acestea necesită timp şi o pregătire atentă.
În mod clar, locul PR-ului într-o editură este undeva de-a dreapta unui director de marketing. Cum te înţelegi cu superioru’? :)
Aşa este, împart şi timpul şi resursele cu directorul de marketing şi pot să zic, dragul meu Bogdan, că am cel mai cool şi înţelegător coleg de birou. Am apreciat foarte mult la el că mi-a oferit multă încredere şi libertate, iar astfel pot să îmi fac treaba relaxat. Nu cred deloc că un şef trebuie să stea cu ochii pe tine, să te verifice des sau să îţi dubleze mereu munca depusă. De cele mai multe ori datorită acestei presiuni ajungi să faci mai multe greşeli sau motivaţia/randamentul îţi scade, poţi chiar să ajungi să crezi că este ceva în neregulă cu tine. Este important ca cel care răspunde de activitatea ta să îţi ofere îndrumare şi feedback constructiv care să scoată în primul rând la lumină talentele şi abilităţile tale naturale.
Din punctul meu de vedere, cred că superiorul trebuie să îţi fie prieten şi ghid profesional, să nu îţi îngrădească libertatea sau creativitatea prin idei impuse. Desigur modul lui de a privi lucrurile poate fi des diferit de al unui PR şi în acest caz dacă nu sunt argumente reale care să motiveze rostul unui proiect, este cel mai bine să îi oferi superiorului aceeaşi încredere şi respect de care el dă dovadă faţă de tine. Ce pot să zic, niciodată nu am simţit că am un superior şi pentru acest lucru îl respect şi îl consider mai mult un aliat in atingerea unor scopuri comune. Învăţ şi am învăţat enorm de la el şi cred că este foarte important să dezvolţi o relaţie bună de comunicare cu superiorul, în general, altfel anumite distanţe pot îngreuna bunul mers al lucrurilor în firmă. Foarte important, şi încă învăţ partea asta, când am dificultăţi sau îmi este ceva neclar, am realizat că este cel mai bine să apelez şi la a doua perspectivă asupra unui lucru. O persoană detaşată ca superiorul îţi poate aduce exact doza de claritate de care ai nevoie să mergi mai departe. Fie ca toată lumea să se bucure de un şef conştient :)
Apreciez foarte mult calitatea comunicatelor pe care le primesc de la Herald. Dincolo de eficienta comunicare, laşi senzaţia că mereu ştii ce spui. Tu chiar citeşti toate cărţile? Dar de alte cărţi mai ai timp?
Cred că în privinţa comunicatelor media o mare parte din merit se datorează departamentului de redacţie de ajutorul cărora dispun ori de câte ori este nevoie. Un editor, datorită experienţei sale, este întotdeauna mai bun la definirea anumitor nuanţe, un traducător la paralelismul dintre cuvinte, un DTP la imagini şi exemplele continuă. Cel mai important în comunicare este armonizarea tuturor informaţiilor şi punerea lor într-o formă clară, concisă, coerentă, corectă şi uşor de înţeles. Aceasta este responsabilitatea mea şi încerc să îmi fac treaba cât mai bine cu putinţă. Mă bucur că acest lucru dă rezultate şi aprecierea şi sprijinul partenerilor noştri contează foarte mult pentru mine.
Consider că încă mai am mult de învăţat până să dresez şi să îmblânzesc cuvintele aşa cum îmi doresc. Dar mă bucur că sunt în contextul în care mi se oferă această oportunitate de dezvoltare.
De cele mai multe ori sper că ştiu ceea ce spun:). Din păcate, ca în cele mai multe cazuri, timpul reprezintă o provocare în parcurgerea integrală a cărţilor. Totuşi, de-a lungul timpului mi-am format o oarecare abilitate şi intuiţie pentru a îmi da seama mai uşor unde şi cum să promovez o anumită carte. M-aş bucura totuşi să am timp să citesc absolut toate cărţile. Cunoaşterea în detaliu a fiecărui amănunt aduce în plus o valoare sporită în activitatea unui PR şi este cu siguranţă un mare avantaj.
Hai să trecem puţin şi la omul Vlad. Te vedem, măcar cei care-ţi sunt abonaţi la feed-ul de ştiri din Facebook, ca pe o persoană foarte atentă, bine conturată în-sine. Simţi că eşti pe drumul corect? Ştii cât de uşor este să întrebi un om: Vlad, eşti fericit?… Să vezi ce greu este să şi răspunzi…
[pullquote align=left] Ce frumos ar fi daca lumea de pe facebook s-ar comporta in viata cotidiana cu aceeasi blandete, deschidere si sinceritate cum se intampla online…[/pullquote]
Da, sunt foarte activ pe facebook şi îmi place destul de mult acest canal de socializare, informare şi promovare. Pe profilul personal îmi place să pun mereu o parte din mine acolo, să rămân sincer, deschis şi să fiu cât de mult pot eu însumi, fără să îmi fac griji de ce pot crede ceilalţi despre mine. Până la urmă voi atrage persoanele/prietenii cu care rezonez şi cu care aş putea lega ceva profund şi sincer şi în viaţa reală. Poate omul Vlad din news feed arată bine conturat şi atent, însă de cele mai multe ori simt că pe facebook clădesc un ideal despre cine sunt şi aş vrea să fiu. Dar sunt relaxat cu gândul ăsta, nu cred că este nimic în neregulă, atât timp cât fac ceva să ajung acolo.
Toată lumea pe facebook preferă să afişeze multe lucruri pozitive, poze frumoase şi senine, „zidul” devine ca un jurnal de lucruri bune, mai rar văd oameni supăraţi pe facebook. Poate sunt, dar la mine în lista de prieteni nu apar :) Ce frumos ar fi dacă lumea de pe facebook s-ar comporta în viața cotidiană cu aceeași blândețe, deschidere și sinceritate cum se întâmplă online? Eu chiar sper din toată inima să fiu pe drumul cel bun şi să „renasc” în fiecare zi un om mai bun, mai cald cu ceilalţi, atent la nevoile lor. Trebuie să recunosc că se poate observa uşor pe facebook cât de importantă este creşterea mea ca om în primul rând din punct de vedere lăuntric, spiritual.
Contul meu de facebook poartă numele de „Renaissance Vlad” pentru că o mare parte din trecutul meu este încărcat de întuneric, inconştienţă şi orbire, însă la un moment dat am ajuns la fundul sacului şi am ţipat la propriu şi figurat după schimbare… Apoi ceva s-a întâmplat, nu ştiu exact ce, dar suferinţa începea să fie din ce în ce mai mică şi viaţa nu mai era atât de gri, aşa că am simţit că trec printr-o renaştere :)
Acum realizez că renaşterea mea are mare legătură cu drumul spiritual şi cu căutarea unui sens profund al vieţii. De cele mai multe ori arăt ca un om fericit, dar nu este mereu aşa. Însă, când am momente mai triste, mă gândesc des la cât de privilegiat sunt să am o existenţă umană şi că am oportunitatea să cresc şi să evoluez. Îmi place că m-ai întrebat dacă sunt fericit. Cred că este o întrebare esenţială cu care orice om trebuie să se identifice zilnic. Simpla întrebare dublată de o sinceritate interioară te poate ajuta să dai jos măştile cu care te-ai obișnuit şi să descoperi cauzele reale ale fericirii sau nefericirii. De aceea, în acest moment pot să îţi răspund destul de uşor, DA, SUNT FERICIT şi nu este atât de greu precum credeam.
Fericirea este o stare naturală a minţii şi creşte pe măsură ce laşi liber lanţul egoismului şi începi să cultivi o iubire binevoitoare faţă de ceilalţi, compasiune faţă de toate fiinţele însoţită de acţiuni reale de a le sări în ajutor cum poţi mai bine. Nu trebuie să fie gesturi mari, dar simplul fapt că îţi doreşti fericirea celorlalte fiinţe, primul care beneficiază de fericire eşti tu însuţi. Cu cât îţi doreşti mai mult să oferi celorlalţi ceea ce tu doreşti de la viaţă, cu atât viaţa devine mai uşoară şi frumoasă. Aşa că nu ştiu dacă sunt pe drumul cel bun sau nu, dar mă bucur că cel puţin mi se oferă şansa să devin un om mai bun şi să contribui cum şi cât pot la o lume mai bună.
Dincolo de cărţi şi scris despre cărţi, de pregătit evenimente, de comunicat noi apariţii, ce-ţi mai place să faci? De n-ar fi fost să lucrezi în lumea asta frumoasă a cărţilor, ce crezi ca ţi s-ar fi potrivit cel mai bine?
Hmmm, îmi place foarte mult să cunosc cât mai mult despre viaţă, oameni, univers şi să fac tot posibilul să dau jos complet voalul ignoranţei din mintea mea. Mai îmi place să am discuţii interesante cu prietenii, să cunosc oameni noi, să glumesc, să mă plimb, să meditez, să mai merg din când în când la teatru şi film şi să dansez. Dar cel mai mult îmi place să mă simt util în societate şi să simt că pot fi de real ajutor celorlalţi. Poate suna ca o formă de falsă modestie, dar îmi doresc mult să văd oamenii fericiţii şi relaxaţi deoarece viaţa este frumoasă şi preţioasă. Doresc să ajut mult pe cei din jurul meu şi am realizat că atât timp cât încă nu mă cunosc eu pe mine şi îmi lipsește claritatea şi înţelepciunea să văd realitatea aşa cum este, acesta este un lucru greu de realizat. De n-ar fi să lucrez în lumea asta frumoasă a cărţilor cu siguranţă aş dedica mult mai mult timp meditaţiei şi reflecţiei interioare, pentru a afla cine sunt şi de ce există atâta suferinţă în lume. Cel mai probabil m-aş angrena mult mai mult timp în studiul învăţăturilor lui Buddha, cel care a atins perfecta iluminare şi eliberarea de suferinţă acum 2500 de ani.
Sunt foarte atras de învăţătura buddhistă şi cred că în acest moment este calea cea mai potrivită nevoilor mele, aceea de a descoperi secretul fericirii şi eliminararea cauzelor suferinţei. Mă simt inspirat şi atras de chipul senin şi calm al călugărilor în robele de şofran. Vreau să dobândesc şi eu ceea ce ei au descoperit :)
Dacă ar fi să si scrii o carte, despre ce ar fi? Hai spune-ne un titlu, un concept de carte și modalitatea ideală de a o promova.
Ca orice om, cred, am cochetat până acum cu gândul să scriu o carte despre viaţa mea, însă momentan nu am prea multe de spus, încât să fie de interes şi ajutor pentru ceilalţi. Însă, dacă ar fi să scriu la un moment dat o carte aş numi-o „De la întuneric la lumină. Renaşterea”. În carte aş aborda din punct de vedere psihologic, filosofic şi spiritual punctele de maximă cotitură în viaţa unui om şi cauzele şi condiţiile profunde ale transformării interioare. Dacă aş reuşi să scriu la un moment această carte, cred că modalitatea ideală de promovare este exemplul personal, cât mai multe evenimente şi întâlniri cu cititorii.
Cel puțin pe Facebook ești extrem, extrem de activ. Este și o strategie a Editurii? Investiți atât de multă încredere într-un asemenea mediu? Chiar funcționează?
Da, îmi place să fiu activ pe facebook şi de multe ori poate este epuizant, dar nu aş investi atâta energie dacă nu aş şti că dă roade :) Sunt de părere că Facebook-ul are atât avantaje, cât şi dezavantaje. Este foarte important cum şi în ce direcţie îl foloseşti, exact cum este cazul unui cuţit. În bucătărie cuţitul poate fi aliatul tău şi te ajută să pregăteşti multe feluri gustoase de mâncare, dar totodată poţi să faci mult rău cu un cuţit. Eu, momentan investesc încredere în social media şi am o strategie de promovare care sper să aducă beneficii atât nouă, cât şi celor care ne urmăresc. Secretele strategiei le voi păstra cu speranţa unui viitor interviu care mă face nerăbdător încă de pe acum :)
La sfârşit încercăm să depistăm hobby-uri şi interese printr-un mic chestionar. Te rog să răspunzi la chestiutele de mai jos:
Trei cărţi…
- Albert Camus – Străinul
- Geshe Rabten – Un Lama Tibetan în căutarea adevărului
- Lama Yeshe – Introducere în Tantra
Trei actori…
- Liam Nesson
- Tom Cruise
- Mylène Jampanoï
Trei branduri care te urmaresc…
- Lacoste prin eleganţă, rafinament, simplitate.
- Australian Airlines
- Euro :)
Trei persoane care te fascinează in viaţa profesională…
- Mihai Popa Radu, fondatorul Centrului Seeds for Happiness
- Aurelian Scrima, directorul editurii Herald
- Venerabilul Călugăr buddhist Jampa, unul dintre primii discipoli occidentali ai Marelui Maestru Tibetan GESHE RABTEN RINPOCHE
Trei autori pentru cărţile cărora ai vrea sa fii comunicator:
- Gonsar Tulku Rinpoche
- Geshe Rabten Rinpoche
- Dalai Lama
Vlad, multumim frumos…
Mulţumesc încă odată din inimă pentru interviu şi sper să fie de folos pentru toţi cei care îl vor citi, fiecare să preia exact ce îi foloseşte în propria evoluţie.
