fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Dan Truția: „Dragostea rămâne punctul central, îmi place să scriu despre ea, îmi place să arăt cât de frumoasă poate fi ea”

Dan Truția

Anul trecut, într-o zi de noiembrie, scriam o recenzie pentru cartea lui Dan Truția, numită deloc întâmplător Un bărbat iubește mai mult decât o femeie. Ajungând la ultima pagină, am simțit nevoia să citesc în continuare, am avut un regret că subiectul nu a fost dezbătut mai pe larg și mi-am exprimat dorința de a mă delecta în viitor cu o nouă lucrare, cu o continuare a gândurilor exprimate în cartea  „Un bărbat iubește mai mult decât o femeie”. Și se pare că Dan Truția a folosit din plin perioada în care am stat în izolare, întrucât foarte curând își va lansa o nouă carte. Cred că nu ar putea scrie vreo carte măcar din care să lipsească iubirea, ceea ce mi-a confirmat chiar autorul: „Tot ceea ce fac, indiferent ce creez, fac cu multă iubire. Din fericire am ajuns în punctul în care pot alege activitățile mele și de aceea tot ceea ce fac vine dintr-o stare de iubire pentru creație. Așadar, și dacă aș scrie o carte de bucate, tot cu iubire aș face-o.”

Dan Truția, îți mulțumim pentru scrisul tău vibrant și așteptăm noua carte, cu gânduri de recunoștință!

“Dacă gândul ar avea pași,
 s-ar transforma degrabă din pași șovăielnici și nesiguri
 în marea întindere a florilor nemuritoare
 și ar alerga fără să se împiedice
 sau mai bine, în zbor lin, înalt, pe aripa unui pescăruș,
către toți aceia ce așteaptă alinare prin cuvânt.

Dacă gândul ar avea brațe, nu din carne și oase,
ci ca salcia cu lujeri elastici,
s-ar mlădia sub soarele lui aprilie
 și s-ar bucura sub stropii ploii ce-l vor răcori
 și-l vor pregăti pentru treptele îngăduinței,
 recunoștinței și speranței viitoare.

Dacă gândul ar simți răceala iernii,
nu ar da nici un pas înapoi
 și ar înainta prin viscol cu și mai mare înverșunare,
 pregătit ca după ce va dispărea urgia,
 să își ia o pauză de cafea…

Dacă gândul ar avea nisip așternut pe umeri,
l-ar cerne fin, cu cea mai potrivită sită,
spre a ajunge acolo unde trebuie, când trebuie, cât trebuie…” (Silvia Filip)

Silvia Filip: Ești absolvent de Regie de Film ( Universitatea Media), life strategist, antreprenor, scrii, îți place fotografia…Ce loc mai ocupă regia acum în viața ta?

Dan Truția: Regia și filmul în general ocupă un loc special în viața mea. Deși poate că activitățile mele literare sunt mai vizibile, consider că spre deosebire de toate celelalte medii, filmul este cel mai complex și complet instrument prin care poți livra emoție. Iar regizorul exact asta face, este cel care orchestrează povestea astfel încât spectatorul să plece îmbogățit acasă, de preferat cu o lecție de viață în plus.

Deși am avut propuneri, am preferat să păstrez activitatea de regizor pentru proiecte izolate și să nu o transform într-un job zilnic. Pe platou este magie pură, deși ca regizor nu stai o clipă, dar odată ce pasiunea devine munca de zi cu zi, există riscul de erodare. Ori, am preferat să îmi păstrez această pasiune și prospețime, astfel încât să dau 100% în fiecare proiect pe care îl fac, fie că vorbim de un film corporate sau de un scurt metraj.

Deși sunt regizor și ca atare sunt responsabil de viziunea finală, să nu uităm ca filmul este o muncă de echipă în care fiecare om are contribuția lui. Și fiecare contribuție este importantă, pentru că se vede pe rezultatul final. Iar aici nu mă refer doar la regizor, director de imagine și actori, este vorba despre întreaga echipă, atât pe platou cât și pe partea de post producție unde se realizează editarea și se definitivează produsul.

Dan Truția

S.F.: În ce context ai realizat cea mai reușită fotografie?

D.T.: Îmi este greu să aleg „cea mai reușită fotografie”. Dar pot să vorbesc despre o serie de fotografii care îmi sunt foarte dragi, iar o parte dintre ele au fost publicate în cartea mea „Un bărbat iubește mai mult decât o femeie”. Timp de aproximativ o lună, vara, am fotografiat atunci flori, în fiecare dimineață, folosind exclusiv lumina răsăritului de soare. Nu am folosit alte lumini sau artificii fotografice. Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să le stropesc cu apă, astfel încât să fie vii și proaspete în fotografii. Și a ieșit o serie minunată.

Altfel, cred că sunt două contexte principale în care poți face fotografii reușite. Primul este cel controlat, de studio, unde pui luminile și ai grijă ca totul să fie perfect. Celălalt context este instantaneul, în care vezi ceva ce îți atrage atenția, pui mâna pe aparat și declanșezi. Ambele modalități sunt interesante, ambele modalități au farmecul lor.

Am realizat la un moment dat o mică serie de fotografii numită „Unconventional”, în studio, folosind lumini atipice fotografiei. Mi-am dorit să arăt frumusețea feminină dar într-un alt fel decât în clișeele pe care le vedem în toate revistele. Și a ieșit foarte bine. Cât despre instantanee, sunt prea multe să le număr. Mă mai uit uneori în arhivă și mai descopăr câte o fotografie care-mi place. Dar cea mai reușită? Tare greu de spus.

S.F.: Cum a fost experiența (călătoria) din Finlanda? (știu că ai călătorit mult și îți place să descoperi noi tipologii, noi culturi)

D.T.: Călătoriile au un farmec aparte, te îmbogățesc, te ajută să descoperi noi culturi și să îți extinzi orizonturile și percepția asupra vieții. Finlanda e un loc aparte în acest sens, este o țară superbă, în care natura este ocrotită și face parte din viața cotidiană a oamenilor.

Eu am locuit într-un mic orășel la vreo 60km de Helsinki. În nord era un lac imens. În vest pădure. În est pădure. În sud iar un lac și o zona verde, ceva mai mică e adevărat. Prima dată când am mers la plimbare în pădure a fost de parcă aș fi traversat bulevardul și am ajuns la Bușteni. Mă simțeam ca la munte, și asta la doar câteva sute de metri de oraș. Ca iubitor de natură, nu ai cum să nu apreciezi aceste lucruri.

Cât despre lacuri, oriunde te uiți există câte unul. Am luat la un moment dat un vaporaș și am făcut o croazieră pe lacul din nord. Ore întregi am mers și nu se mai termina. Din loc în loc pe lac erau insulițe verzi, unele locuite. O plăcere să vezi insulița, casa și pontonul pe margine.

Cât despre oameni, nordicii sunt reci, este adevărat, dar civilizați și curați. Vedeam în fiecare dimineață cum se spală străzile și trotuarele cu niște mașini speciale. Nu spun ce discuții amuzante am avut atunci când apăreau subiecte precum curățenia si deszăpezirea. Amuzante dar cam dureroase pentru noi ca est-europeni. În plus, aproape că nu am văzut poliție pe străzi. Nici nu știam cum arată uniformele sau mașinile lor. Și asta creează un sentiment de liniște și libertate, nu de țară sub asediu cum am văzut la noi în special în perioada asta.

S.F.: Ce înseamnă pentru tine să fii autentic?

D.T.: Autenticitatea înseamnă să exprimi în exterior ceea ce ești tu. Cât de bine o poți face. Să fii sincer cu tine, cu cine ești tu și dorințele tale. Să le dai glas, să nu le ascunzi pentru că alții nu le pot înțelege sau se pot simți răniți că tu alegi să îți urmezi visurile incompatibile cu ale lor.

Să fii autentic înseamnă în primul rând să te cunoști pe tine și să fii sincer cu tine însuți. Dincolo de toate măștile pe care le avem, marea majoritate dintre noi ne cunoaștem destul de bine. Dar din frică, din teama de a fi blamați, sau pur și simplu pentru că ne e teamă de „gura lumii” ajungem să ne înfrânăm autenticitatea și să trăim viața altora, nu a noastră. Ori, o viață mediocră nu duce la nimic bun. Nici pentru individul în sine și nici pentru societate.

Dacă ne uităm în istorie, omenirea a evoluat datorită celor autentici. Celor care nu au șovăit să-și exprime ideile și conceptele, chiar și când erau împotriva normelor acceptate. Atunci au fost considerați eretici și nebuni, iar acum le mulțumim pentru progresele pe care le-a făcut omenirea prin ei.

Așadar, să fii autentic înseamnă să nu-ți fie frică să-ți trăiești viața așa cum poți tu mai bine, mai aliniat cu tine însuți, cu valorile tale și cu visurile tale. Să exprimi asta prin tot ceea ce faci. Iar autenticitatea merge mână în mână cu integritatea. Dacă în familie alegi să fii autentic dar la job nu, înseamnă că nu ai nici integritate și nici autenticitate.

Există o asemenea lipsă de integritate și autenticitate la ora actuală încât instinctiv, atunci când oamenii recunosc astfel de calități la o persoană, tind să o transforme în lider și să o urmeze. Iar odată devenit lider, ai responsabilitatea de a-ți păstra aceste valori în tot ceea ce faci.

S.F.: De ce fugim, de cele mai multe ori, de această autenticitate?

D.T.: Autenticitatea presupune mult curaj. Ori, noi suntem bombardați cu frică pe toate planurile, în special de mass-media. Ni se spune că suntem urâți, că dacă nu bem bere nu avem prieteni, că în mod sigur avem vreo afecțiune și trebuie să ne controlăm. Ni se livrează frică pe toate planurile, dar în special pe nivelul cel mai de jos, al supraviețuirii.

Integrarea în societate și acceptarea noastră se adresează aceluiași nivel, al supraviețuirii. Pe vremuri, cea mai mare pedeapsă era să fii alungat din tribul tău. Iar în genele noastre încă avem rămășițele acelor timpuri. Am devenit poate mai civilizați dar izolarea socială încă este un lucru greu de suportat.

A fi autentic înseamnă să ai curajul de a-ți depăși toate aceste frici. De a exprima cu fermitate „eu sunt ăsta iar părerile voastre despre mine sunt ale voastre, ele nu mă influențează în vreun fel”. Dar câți dintre noi putem afirma cu mâna pe inimă că suntem imuni la părerile din jur? Și astfel, dacă acest curaj nu este suficient de mare, ajungem într-o zonă călduță, în care poate că uneori ne permitem să fim autentici, alteori nu. Doar că asta nu este de fapt autenticitate.

Paradoxal, așa cum spuneam și la cealaltă întrebare, atunci când mergi până la capăt cu autenticitatea ta, atunci când nu ți-e frică să exprimi cine ești, se creează un fenomen de polarizare. Unii te vor părăsi, poate chiar prieteni buni. Dar alții, animați de aceleași valori, vor fi atrași de tine. Și atunci te vei înconjura de oameni care gândesc la fel, ceea ce este un mare plus. Dispar relațiile fără substanță, ele nu pot supraviețui în aceste condiții. Legi noi relații, mai profunde și mai trainice, pentru că oamenii adoră să se conecteze cu alții care sunt ca ei. Iar omul autentic și integru este de fapt un om liber.

Așa cum spuneam mai demult, de cealaltă parte a fricii este libertatea.

S.F.: Ce sentimente se nasc în noi dacă purtăm câte o mască socială adaptată contextului, fără să “luptăm” pentru autenticitate?

D.T.: Dacă te uiți în jur, le vezi peste tot. Toate măștile pe care le purtăm vin cu un imens consum de energie. Acest consum este tradus în emoții negative: frustrare, neputință, frică, devalorizare, etc. Și nu trebuie să luptăm pentru nimic, este de ajuns să decizi să fii autentic. Este de ajuns să îți amintești, de fiecare dată când ai ocazia să acționezi autentic sau inautentic, să alegi prima cale.

De exemplu, dacă până acum nu îndrăzneai să-ți contrazici managerul atunci când nu erai de acord cu ceva, acum poți să o faci, evident într-un mod civilizat și argumentat. Dar câți o fac? Iar după discuție se blamează și se acuză că nu au avut curaj nici de data aceasta să ia atitudine. Și dacă nu au avut curaj, e clar că sunt persoane slabe. Ce poate realiza în viață o persoană slabă? Maxim să supraviețuiască. Iată așadar, printr-un singur exemplu, prețul imens pe care-l plătim atunci când nu suntem autentici.

Ca o paranteză, am avut eu însumi un astfel de moment în care am cerut niște lămuriri într-o ședință, mi s-a răspuns într-un mod neadecvat așa încât m-am ridicat și am părăsit ședința. Nu cred că s-a mai întâmplat asta vreodată în compania respectivă. Dar nu m-a dat nimeni afară, ulterior am avut o discuție cu managerul și am rezolvat acea problema. Deci se poate. Iar la sfârșitul zilei am adormit liniștit pentru că mi-am respectat valorile, autenticitatea și integritatea.

S.F.: Ai vreun mentor căruia îi datorezi “devenirea” ta de astăzi?

D.T.: Sunt mulți oameni care mi-au fost mentori, în diverse domenii ale vieții și cu care m-am intersectat pe parcurs. Unii dintre ei nici nu știu că mi-au fost mentori. Există conceptul acesta că mentorul trebuie să fie neapărat cineva alături de care petreci ceva timp. Și deși am avut și astfel de persoane în viață, de la care am învățat business, am învățat ce înseamnă iubirea, ce înseamnă să îți respecți valorile, mi s-a întâmplat deseori să întâlnesc un om pentru o scurtă perioadă de timp, poate doar câteva ore, și să rămân cu o singură idee. Dar o idee esențială, transformațională.

Mentorii sunt peste tot în jurul nostru, trebuie doar să fim atenți și să îi recunoaștem. Consider că avem ce învăța de la oricare om cu care stăm de vorbă și de aceea sunt mare fan discuții cu oameni, în special necunoscuți. Ei aduc noi perspective, noi abordări. Cu cât sunt mai diferiți de noi, cu atât mai bine. Aici mă ajută foarte mult și regia, întrucât un regizor cunoaște oameni de toate felurile. Iar această diversitate te scoate din cutiuța ta și din lumea ta, ți-o arată în alte unghiuri și alte perspective. Iar de-acolo poți rămâne cu lecții și idei.

Iar dacă tot am ajuns la mentori, cred că cei mai importanți mi-au fost partenerii din relații. Nimic nu transformă un om mai mult decât relația de cuplu. Evident, aici contează foarte mult partenerul, care trebuie să aibă anumite calități și valori pentru a face asta. Însă marile mele salturi evolutive au venit la pachet cu relații extraordinare, în care am învățat unul de la altul și ne-am sprijinit reciproc în dezvoltarea noastră personală.

S.F.: Vorbește-ne, te rog, despre etapele ce le-ai traversat din momentul în care ai decis să îți schimbi nutriția.

D.T.: Pentru mine, această decizie a venit rapid. Pur și simplu am decis ca de „mâine” să adopt dieta alcalină. Studiasem în trecut principiile ei și mi s-a părut cea mai logică alegere la momentul respectiv. Știu că multă lume își dorește să mănânce sănătos și întreprinde multe eforturi pentru a face asta. În cazul meu, decizia a fost luată cu o asemenea convingere încât nu am resimțit clasicele pofte. A fost ca un buton care s-a comutat și gata.

Spre uimirea mea, am constatat că sentimentul nu este de privare ci dimpotrivă, de abundență. Am descoperit și am început să mănânc multe alte preparate, iar gândindu-mă retrospectiv, mi-am dat seama cât de limitată era alimentația mea de dinainte.

Din punct de vedere medical, mi s-a redus nevoia de somn, după câteva luni analizele au ieșit foarte bine, am constatat că mi-a crescut rezistența la efort susținut și asta m-a convins să merg mai departe. Am scris o carte despre nutriție, mai precis despre dieta alcalină, apoi am creat și un site numit Alkaline Diet Exposed pentru a transmite mai departe aceste informații și altora interesați.

De atunci, am experimentat dieta Ohsawa, raw-vegan pur și fructivorismul. Dintre toate acestea, fructivorismul nu mi-a plăcut absolut deloc, mi s-a părut extraordinar de dulce orice aș fi mâncat și în orice combinații. În prezent, am ajuns la concluzia că orice extremă nu este sănătoasă, așa încât am adoptat un stil alimentar variat, care include și produse animale, într-un procent mult mai mic însă decât era înainte.

Trebuie să spun ceva și despre dulciuri. Ele sunt principala cauză a supraponderabilității și a problemelor de sănătate. În plus, nu au aport nutritiv. Secretul alimentației sănătoase este să aducem nutrienți de calitate în organism. Plantele răspund cel mai bine acestui deziderat, apoi produsele animale cu condiția să nu fie orice și să fie pe cât posibil „curate”, fără adaosuri și chimicale. Dulciurile dezechilibrează grav această balanță și singurul lor avantaj este gustul. Cea mai simplă transformare ar fi, în primul rând, să renunțăm complet la ele și la carbohidrații rafinați (pâine, produse de patiserie, paste), deoarece sunt tot o formă de zahăr. Dacă reușim măcar aceste două lucruri, starea noastră de sănătate și energia ni se vor îmbunătăți substanțial. Apoi, cu un aport de nutrienți de calitate obținuți în special din plante, legume și semințe îi dăm corpului aproape tot ce are el nevoie pentru a funcționa în parametri optimi și a se repara.

S.F.: Cum ai traversat perioada de izolare impusă de pandemie? Ce proiecte ne pregătești pentru următoarea perioadă?

D.T.: Nu mi-a fost ușor în această perioadă, însă am fost norocos să am natura lângă mine. Pe cât am putut, am evadat zilnic acolo, am lucrat, am scris, m-am relaxat și mi-a fost foarte bine, spre uimirea prietenilor mei care se mirau unde am reușit eu să mă bronzez pe timp de pandemie. Suntem cu toții ființe sociale, iar această izolare nu are cum să fie ușoară, indiferent dacă te prinde alături de familie sau nu. Provocările se schimbă, dar rămân în continuare provocări.

Ca proiecte, cel mai important este o nouă carte care va apărea în curând și care este un fel de urmare la „Un bărbat iubește mai mult decât o femeie”. Dragostea rămâne punctul central, îmi place să scriu despre ea, îmi place să arăt cât de frumoasă poate fi ea, așadar cititorii care au apreciat prima carte sunt sigur că o vor aprecia și pe aceasta.

Fiind vară acum, am luat o pauză de la alte proiecte mai mari, însă vor mai urma pe TV și pe comunitatea mea, Unlearn.ro. Ideile sunt pregătite, planurile făcute și în curând se vor și materializa.

S.F.: Cartea ta “Un bărbat iubește mai mult decât o femeie” este, aș putea spune, o declarație și un semn de apreciere pentru femei. Nu ți-a fost teamă că se vor revolta femeile care, și ele, ar fi îndreptățite să spună că iubesc mai mult decât bărbații, că se sacrifică mai mult?

D.T.: Bineînțeles că am avut parte și de astfel de reacții, dar ele au venit din partea acelora care nu au trecut de copertă. Titlul intrigă, este foarte adevărat. Pe de altă parte, nu a existat nici măcar o singură femeie care să critice cartea sub acest aspect după ce a citit-o. Iar asta mă bucură foarte mult, înseamnă că am reușit să transmit ceea ce mi-am dorit.

Fără să intru în detaliile poveștii și referindu-ne acum la o variantă ideală a iubirii, bărbatul poate merge până la sacrificiul suprem pentru a asigura continuitatea familiei. Iar pentru un bărbat, nu există dragoste mai mare ca cea pentru o femeie. Cât despre femei, fără îndoială că pot iubi foarte mult, dar întotdeauna va prima dragostea de mamă. Sub acest aspect, putem spune că un bărbat iubește mai mult decât o femeie.

Iubirea are multe nuanțe și în afara acestei explicații destul de simpliste de mai sus, în cartea mea femeia primește un rol foarte important: acela de a educa bărbatul. Femeia joacă rol de mamă, de iubită, de soție, de partener și pe tot parcursul vieții lui, bărbatul beneficiază de influența femeilor din jur. Tocmai de aceea este important să existe cât mai multe femei conștiente de puterea lor extraordinară, de capacitatea de a iubi și de a transforma prin iubire bărbatul de lângă ele. Un om nu se schimbă cerându-i să se schimbe, dar se transformă singur atunci când primește ce are el nevoie de la partener.

S.F.: Crezi că ai putea să scrii cândva vreo carte din care să lipsească iubirea?

D.T.: Răspuns scurt: nu.  😊

Răspuns lung: nuuu 😊

Pentru mine iubirea e mai amplă decât iubirea dintr-o relație. Tot ceea ce fac, indiferent ce creez, fac cu multă iubire. Din fericire am ajuns în punctul în care pot alege activitățile mele și de aceea tot ceea ce fac vine dintr-o stare de iubire pentru creație. Așadar, și dacă aș scrie o carte de bucate, tot cu iubire aș face-o. Altfel nu aș putea crea acel lucru, fie că vorbim de o carte, un articol, o simplă postare pe Facebook sau de o comunitate întreagă. Și cred că cei care mă urmăresc simt asta.

S.F.: Spuneai la un moment dat că avem nevoie de cât mai multe femei de calitate. Dar ce nu ar trebui să-i lipsească unei femei de calitate? Cum ar arăta ea în viziunea lui Dan Truția?

D.T.: Femeile de calitate joacă cel mai important rol în societate. Ele ajută băieții să devină bărbați, ele cresc copii cu valori sănătoase, ele sunt capabile de cele mai mari sacrificii pentru a ține familia unită.

O femeie de calitate este în primul rând conștientă de feminitatea ei, de puterea imensă pe care o deține. Evident, nu vorbim aici de putere fizică. Ea are experiența vieții, știe ce își dorește, știe foarte bine rolurile de masculin – feminin și împreună cu un bărbat autentic formează un tot unitar care lucrează foarte bine împreună. Femeia este acel spațiu primitor, este „acasă” în timp ce bărbatul este cel care ia lumea în piept pentru a-și realiza visurile. Amândoi au nevoie unul de celălalt. Bărbatul este cel care oferă femeii o direcție, iar femeia este cea care oferă spațiu, oferă energia creației pure, oferă căldura unui cămin și locul în care războinicul se poate odihni în tihnă.

O femeie de calitate se respectă. Nu stă în relații toxice, este conștientă de propria valoare și pleacă atunci când acestea nu îi sunt respectate. Ea nu tolerează un băiat al mamei, pentru că nu se poate manifesta pe deplin decât alături de un bărbat autentic. Altfel este o pierdere de energie și o diminuare a propriului respect.

O femeie de calitate nu se cucerește prin texte învățate de pe net. Se cucerește prin atitudine, prin fapte, prin susținere. Vorbele frumoase au și ele rostul lor, dar nu vor fi niciodată suficiente. Femeia de calitate recunoaște bărbatul autentic și îl va provoca mereu să fie la înălțime. E un joc inconștient prin care ea se asigură că a făcut o alegere bună. De aceea, nu este prea ușor să ai un astfel de partener de viață și mulți bărbați se sperie, alegând femei pe care le pot controla mai ușor. Dar un bărbat trezit, autentic, va aprecia foarte mult tot ceea ce o astfel de femeie îi va oferi și va oferi relației lor. Iar asta se va reflecta și în afara cuplului, va atrage salturi importante în viața profesională, salturi calitative în relațiile interumane, ambiția de a realiza lucruri tot mai mari.

Interviu realizat de Silvia Filip
Foto: arhiva personală Dan Truția

Silvia Filip
Total
1
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article
CorinTeens

Se lansează o nouă colecție: CorinTeens

Next Article
Ultima scrisoare de dragoste

Recenzie: Ultima scrisoare de dragoste, de Jojo Moyes

Related Posts

Total
1
Share