Pe Tetelu, in varianta lui de buletin, adica Dragos Musat, il stiu de multi-multi ani. Acum il stim si in varianta carte. Si pentru ca tot a aparut relativ de curand cartea “File din Jurnalul lui Tetelu” la Editura Humanitas, l-am provocat pe Dragos la o discutie despre Tetelu, carte, politica, viata… Cu siguranta va fi o lectura placuta, asa ca nu aveti cum sa o ratati! Si daca va place interviul, cumparati si cartea de aici. I-am promis lui Dragos un raport cu cate vanzari se vor face din acest interviu. Sigur n-as vrea sa-l dezamagesc! :) Pregatiti-va de glume bune. Lectura placuta!
Dragos, hai sa lasam deoparte faptul ca ne stim de-o viata si lasa-ma, te rog, sa-i iau de data asta un interviu lui Tetelu. Sa fie la noi, pe bookuria, singurul interviu adevarat, pe bune, dat de Tetelu unui post de radio – si nu gresesc, la ce are Tetelu de spus, sigur interviul va fi citit si la vreun post de radio, daca nu chiar la toate.
Asa ca, bai Tetele, dincolo de problemele la limba pe care vad ca nu ai reusit sa ti le rezolvi, prima intrebare e legata de problemele la ceas: ai rezolvat ceva cu minutarele alea sau tot asa anapoda-ti petreci timpul? Stiu, nu traiesti dupa conventii, dar cum trebuie sa ne si vedem in curand vreau sa ma asigur ca intelegi perfect ora la care ne vom vedea. Locul e sigur, tu esti mereu acolo, ca si oriunde. Deci.
Daca tii minte, a scris odata Tetelu “Viiitorul ie doar o chestiune de timp” – un lucru deosebit de profund, dupa cum ti-ai dat seama, si in acelasi timp adevarat. In fond, Tetelu a avut intotdeauna dreptate, chiar si cand nu a avut dreptate.
Asadar, legat de timp, Tetelu a visat dintotdeauna un ceas care sa arate doar prezentul. Dar, dupa cum stiti cu totii – cu totiiii, mai exact – prezentul nu exista niciodata, pentru ca tocmai a trecut. Chiar in aceste momente in care vorbim despre prezent, prezentul tocmai a trecut si a devenit trecut. Ceea ce inseamna ca dorinta lui Tetelu de a poseda acel ceas nu era intamplatoare. E posibil insa ca ceasul care arata doar prezentul este o alegorie la ideea de moarte, pentru ca doar moartea este neschimbata, nu trece niciodata, nu se duce, nu vine si nu se intoarce. Daca ar fi fost mai exact, Tetelu ar fi trebuit sa isi doreasca un ceas care sa arate doar prezentul cu-sapte-melodii, daca mai tineti minte. Daca sint si copii care s-au nascut dupa Revolutie, gluma asta nu va avea niciun sens. Si, vezi cum am inteles impreuna ideea de prezent? Prezentul lui Tetelu nu mai este prezentul copiilor de azi – care nu stiu ce este acela un ceas cu sapte melodii. Acum iti dai seama ca un ceas care ar arata doar prezentul nu este chiar asa o tampenie?! Ei, aceasta este mica tragedie personala si micul orgoliu pe de alta parte al lui Tetelu: glumele sale erau atat de fine incat numai fetele si baietii destepti aveau acces la sensul lor profund. Iar voi, cei care cititi aceste lucruri si ati inteles ce a vrut sa zica Tetelu – inseamna ca sinteti in categoria oamenilor destepti, corect? Iata cum Tetelu isi duce sarcina mai departe: nu numai ca te face sa te distrezi si sa te simti bine, ba te face sa crezi si ca esti baiat destept. Ei, acum intelegi combinatia de marketing din spatele personajului si conceptului Tetelu? Era o super-masinarie de marketing personal pentru toti cititorii care dadeau de acest personaj obscur si incandescent: brusc te indragosteai de el in secret si iti faceai de cap o data pe spatamana cu cuvintele obscene foarte atent alese. Astfel a aparut conceptul “plua”. Iar lumea nu a mai fost la fel dupa aceea. Lumea s-a eliberat de presiune si a invatat ca se poate spune cuvantul magic, cuvantul primordial intr-un text literar fara a-l spune insa. Arta, dom’le…
Pentru cei care nu-s acomodati cu epoca in care-si facea Tetelu veacu’, ne pui putin in tema? Cine esti, de unde-ai aparut si cum scapam de tine? Asta pentru ca multi se chinuie sa creada ca tara asta merita mai mult.
Tetelu s-a nascut dintr-un rechizitoriu real, al singurului corupt din vremea guvernarii lui Adrian Nastase. In rechizitoriu era mentionata existenta unui jurnal al acestui misterios consilier guvernamental Tetelu. Ale carui insemnari sunau astfel: “de trimis pustile lui Adrian Nastase”; “de transportat icrele la Cornu”. Si asta a fost, Tetelu personajul se nascuse. Nici nu avea nevoie de mai mult. Apoi au aparut in “Jurnalul lui Tetelu”, Nea Nelu, Geonelu, Baselu, Adelu, Georghe ori Gheorge – niciodata nu a reusit sa ii scrie numele corect -, soferul mafiei, badigardul soferului mafiei, psihanalistul badigardului soferului, cainele psihanalistului etc, mortul mafiei, poetul mafiei, ursul labar inventat in laboratoarele PSD-ului pe care il impusca Adrian Nastase de la un metru, ursul de la zoo care le dadea el de mancare la sateni printre zabrele, fratele geaman al lui Dumnezeu, Liceul cu Program Complet Nesportiv si aplicatia de mobil care te anunta cand ai erectie. O lume fascinanta, complexa, demna de o tara si o literatura mai buna. Caci Tetelu este cea mai pura literatura contemporana fara complexe. Dar noi citim Adrian Paunescu, asta ne e destinul.
Fara sa vreau sa te laud recunosc ca am dat multi bani pe spusele lui Tetelu. Cel putin in ultima perioada de existenta a Academiei Catavencu, aia adevarata, plateam gazeta ca sa-l citesc pe Tetelu’. Bine, o faceam si din mila, voiam sa ma asigur ca-si mai ia si Dragos Musat salariul, asa cum, probabil, o mai faceau niste mii bune de romani. Ce s-a ales din toate profetiile de-atunci?
Da, stiu ca multa lume cumpara revista pentru “Jurnal”, si bine facea, avea dreptate sa o faca.
Din toate profetiile de atunci s-a ales praful, ca de intreaga societate romaneasca. Am constatat ca lumea este insa mai nebuna decat era Tetelu. Pai, Tetelu pare acum un monument de moralitate si inteligenta fata de Romania anului 2009, cand s-au spart toate gastile din Romania – si aici ma refer la toate trusturile, partidele, mafiile. Si bine ca s-au spart, asa a iesit la iveala cat de proasta era societatea romaneasca, cat de false erau falsele valori, ca sa zic asa, cat de goi erau idolii generatiei de atunci, cat de prost era jurnalismul care se facea atunci, cat de mincinoase erau constructiile epocii respective, cat de penale erau mafiile lor politice. Bine ca s-a ales praful, ca am fi ramas cu impresia ca exista o elita intelectuala care scrie, drege si face. Nu era nicio elita, era o gasca de aliterati lipsiti de talent, care isi arogau dreptul de a fi liderii societatii, cand erau de fapt niste mediocri, ancorati intr-un ruralism de oras. Niste cocalari cu figuri de intelectuali. Bine ca s-a dus dracului Romania anului 2009, pentru ca era o Romanie falsa. Bine ca a castigat cine a castigat si ca totul s-a facut praf – s-a facut un pic de curatenie. Si daca multi dintre cei care erau varfurile unei generatii astazi abia isi trag basinile dupa ei si incurca locul cu mediocritatea, asta inseamna progres.
Cel mai prost blogger de astazi este mai viu decat mortaciunile care conduceau Romania generatiei Tariceanu, generatia falsului boom economic romanesc, in fapt un smen tipic romanesc de a minti realitatea. Astazi, cand totul e praf si pulbere – simt ca e mult mai bine asa, e mai cinstita treaba. Poate ati uitat, Romania era cat pe ce sa fie condusa de axa intelectuala Geoana-Vanghelie-Voicu-Vantu si de prostii talentati care le lingeau testiculele in speranta ca vor pupa si ei o ciozvarta castigata prin limba cinstita. Ce bine ca s-a dus totul dracului, e asa o usurare! Si asa de talentati ce au fost toti, au disparut si toate pseudo-creatiile epocii inventate de o gasca de tantalai cu ifose. Din politica nu au disparut toti, dar le-a sunat ceasul. Hrebenciuc simte cel mai bine pe pielea lui ca epoca lor s-a incheiat. O mizerie umana care trebuia maturata si a fost maturata.
Tetelu ramane, pana la urma, un personaj conectat politic, un om capabil oricand sa se insele si pe el insusi, o persoana fabuloasa care daca nu s-ar fi transformat in personaj sigur ar fi devenit statuie. Hai zi-ne cum se vede lumea de azi de pe soclul ala de unde-ti permiti sa te iei la harta chiar si cu Dumnezeu. Sunt politicienii nostri de astazi urmasi demni ai filosofiei teteliene?
Politicienii nostri de astazi sint, cu putine exceptii, niste infractori. Afirmatia nu este fara acoperire. Descoperirea e urmatoarea: gasca care astazi inca crede ca se tine la putere a aceeasi gasca si de acum 10 ani. Cand Romania era complet diferita. Cand isi faceau smenurile lor mizerabile, fara sa se gandeasca ca, intr-o zi, tara asta va testa cu succes si cinstea. Si anticoruptia. Le tremura chilotii de mor pentru tot ce au facut si au adunat inainte sa izbucneasca anticoruptia asta adevarata. Pana la arestarea lui Adrian Nastase, toti au crezut ca societatea e o gluma de care trebuie ei sa rada. Pe masura ce incep sa umple puscariile, cei care au ramas pe afara isi aduc aminte cu panica de gradul zero ca sint vulnerabili. In chilotii lor cumparati de la Paris se afla tone de panica. Pentru ca toti sint legati intre ei prin amintiri, afaceri, gasti. Puroiul curge acum cand DNA le-a pus piciorul pe cap – si nu are cum sa se opreasca. Pentru ca sint legati, sint frati de hotie si odata ce unul a dat in gat, i-a tras si pe altii. Care vor pica, orice puscarias stie post-factum cum functioneaza sistemul odata pornit. Unii isi vor pierde libertatea, altii onoarea, turnand ca niste sobolani, turnandu-si prietenii si fostii prieteni, turnand pana cand vor scapa cu mai putin sau cu control judiciar. Legatura lor cu filosofia teteliana este lipsa de intelegere fata de ce li se intampla. Tetelu era un personaj tragic – rupt intre furat, sex si Dumnezeu. Politicienii acestia sint tragici pentru ca, din cauza fricii, nu mai sint oameni. Sint niste infractori care se plimba in libertate, in speranta ca nu ii va turna si pe ei cineva. Asta e viata? De data asta, nu trebuie sa ii invidiem. In masinile lor mari si negre miroase a fecale, pentru ca mor de frica.
Si pentru ca Tetelu are acum si carte, e musai sa ne spui de ce si carte? Serios vorbind, jurnalul publicat in Catavencu parea a fi “literatura de consum”, memorabila prin ea insasi. Crezi ca au trecut destui ani incat constiinta publica s-a mai curatat de drogul tetelian si era nevoie de o noua infuzie?
Nu stiu daca constiinta publica s-a curatat de drogul tetelian, dar stiu ca mai sint cativa oameni care s-au bucurat nespus ca mortul s-a intors de la groapa. Si s-a intors sa isi ia portia de libertate. Si sa arate degetul mijlociu mediocrilor.
Liber si stapan pe sine, un infractor sentimental adevarat, cel mai prost intelectual si cel mai destept prost al Romaniei de dupa Revolutie, cel mai pacatos crestin adevarat si cel mai mare infractor iubitor de Dumnezeu, cel mai complet nimeni al umorului romanesc.
A venit sa ne reaminteasca rugaciunile acelea pe care n-o sa le citesti pe niciun blog, n-o sa le auzi la niciun stand-up, n-o sa le vezi in niciun serial de umor fara umor. Poate o sa-l regasim si intr-o expozitie de arta contemporana, dar acesta este un proiect posibil, minunat si de foarte mare viitor.
Tetelu a iesit un pic la plimbare, sa vada cati prosti au mai ramas in tara asta, cati netalentati castiga bani pe ne-merit, cati mediocri isi dau cu parerea despre nimic.
Tetelu este un invingator. E prea bun ca sa se bata cu cineva de aici si de acum. O legenda. O legenda de care nu mai stie nimeni.
Dar nu asta o sa-l ingroape pe el, el isi este siesi suficient. Daca sint insa prieteni care vor sa il cunoasca, ii primeste si ii asculta cu maximum de interes. Pentru ca Tetelu este o persoana cinstita, simpatica si joviala. O placere sa iti petreci sfarsitul lumii cu el – o vorba tot de dansul inventata. In fond, cine voia sa traga sfarsitul lumii pe caseta video?!
M-am distrat copios cand am citit prin online-ul asta neaos cum ca esti pomenit drept bun caricaturist. Hai ma, cu panaramele alea de desene? Zi drept, cat ai platit pe la gazete pentru “cronici” asa favorabile? Dincolo de orice gluma, Tetelu se mai exprima si astazi prin onomatopee d-alea grafice?
Panaramele alea de desene exprima foarte bine ce vor sa spuna. Si in asta consta valoarea unui desen. Ca nu toti picteaza ca Da Vinci, dar se vinde arta contemporana de miliarde de dolari pe an. Vorba unui nene care a participat la lansarea “Jurnalului” de la Humanitas-Cismigiu: “Dom’le, textele sint niste panarame, dar desenele sint geniale”.
Cate benzi desenate cu Dumnezeu ai mai citit? De ras, zic. In care Dumnezeu are doua guri si un frate geaman? Care Ala face tot raul din lume – SIDA, cutremure, cancer, gherghef rupt – nu Dumnezeu cel Bun. Frac-so, intelegi? De aceea panaramele alea de desene s-ar putea sa isi aiba locul lor in gradina artei contemporane.
Cum se impaca Tetelu cu facebooku’, twitteru’ si alte chestii d-astea reale unde oricine poate sa fie orice? Pana la urma, stateam eu asa o data si ma gandeam… facebook s-a lansat in februarie 2004, Tetelu avea deja 1 an vechime. Facebook a fost gandit sa faca exact ce facea Tetelu de ceva vreme: sa-i faca pe oameni sa comunice, sa exclame si sa “se uneasca”. Nu-i asa ca si tu simti ca Mark Zuckerberg iti este dator? Stiu eu un avocat bun.
Da, cred ca Zuckerbeg ar trebui sa plateasca pentru ca Tetelu ii posteaza numai lucruri inteligente la adresa aceasta. Pai, sintem oameni umani sau dansatori?
Continutul de calitate ar trebui platit. Deocamdata e invers. Zici tu “saru’mana” ca te lasa unul sa postezi pe platforma lui. Nu e un pic pervers? In loc sa fie invers…
Dar, cand vrei sa treci oceanul, mai important e cine are barca nu pasagerul – si acela impune regulile.
Cand va impune Facebook-ul sa si platim ca sa postam content, atunci sa te tii internet la liber din “plua”. Am spus ca nu sintem oameni umani. Dar Tetelu a fost intotdeauna un tip “conectat” – asa ca nu putea lipsi de pe net si de pe Facebook.
Asta, asa, ca sa stiti ca puteti comanda si online “Jurnalul lui Tetelu” de aici.
Am vazut ca Editura Humanitas, cea care a avut curajul sa-ti publice jurnalul, a lansat si o serie de tricouri cu mesajele lui Tetelu. E de fapt o strategie prin care, la asa vremuri grele pentru cultura noastra, domnul Liiceanu incearca sa se scoata si se lanseaza in fashion? Cat ti-a dat pana acum, pe bune?
Hahahahahaha, nu discutam afaceri pe internet! Dar puteti sa comandati un tricou cu una din rugaciunile lui Tetelu de aici.
Iar cartea-carte o gasiti in librariile Humanitas ori in orice librarie care se respecta. Daca nu vreti sa o cumparati sau sa o cititi, sa stiti ca se poate, dar o faceti pe proprie raspundere.
Legat de ce am primit, in primul rand, am primit ocazia de a scoate “Jurnalul lui Tetelu” la cea mai prestigioasa editura din Romania si pentru asta trebuie sa le multumesc, din nou, doamnei directoare Lidia Bodea, domnului redactor-sef Radu Garmacea si editorului atat de implicat in productia efectiva a cartii, Dan Flonta.
Care au crezut ca Tetelu chiar este o carte suficient de inteligenta incat sa apara alaturi de monstrii sacri. In fond, avea si Tetelu osul lui sacru – care, ori de cate ori il durea, reprezenta cea mai buna dovada ca Dumnezeu exista…
Si le multumesc si parintilor mei, care au zis ca Tetelu este o mizerie – pentru ca m-au motivat sa scriu “Jurnalul” timp de zece ani fara nicio intrerupere, nici macar o data in zece ani, socotind si concediile…
La final de discutie te rog sa ne explici de ce unul ca Valcov avea nevoie de atatea tablouri si lingouri de aur, dar si de ce una ca Udrea a ramas fara sutien si libertate. Esti, de departe, cel mai bun analist, asa ca asteptam o explicatie pe care sa n-o mai fi auzit.
Valcov este Tetelu real, prostul absolut cu fata de smecher si smecherul cu fata de prost in acelasi timp, atat de indragostit de arta incat nu s-a putut abtine sa nu fure pentru ea.
Iar Udrea este… ce sa zici de Udrea, ca ti-e si mila. O fata de la tara ajunsa prea sus – care, totusi, va intra in istorie, asa cum si-a dorit. A facut de toate pentru asta: partii, parcuri, campanii publicitare, frunze, gale si, acum, puscarie.
Sa nu imi spuneti ca nu merita, in cazul asta…
Hai macar ultimul raspuns sa fie unul egzact: la ce ora se va lansa urmatorul volum din Jurnalul lui Tetelu?
La ora la care v-am obisnuit, 17. Succes in viitor, in prezent, si in trecut!
Interviu realizat de Bogdan Cercel
Linkuri utile: cumpara cartea de aici, tricourile cu ruguaciunile lui Tetelu le gasesti aici, pe Tetelu in persoana il poti gasi pe aceasta pagina de facebook.
