Rămâne un mister motivul pentru care Aldous Huxley a ratat lista câştigătorilor Premiului Nobel pentru Literatură, dat fiind faptul că a fost unul dintre cei mai importanţi scriitori, gânditori şi filosofi ai timpului său şi a fost nominalizat de şapte ori! În plus, a fost un foarte influent umanist, pacifist şi universalist, gândirea sa materializată în cărţi de referinţă excedând spaţiul literar în care a creat. Totuşi, până la urmă, poate că niciun premiu nu ar fi reuşit să cuprindă o operă de asemenea adâncimi, cu valenţe care se perpetuează indiferent de schimbarea vremurilor.
PUNCT CONTRAPUNCT, de Aldous Huxley
În 1998, una dintre cele mai profunde cărţi ale lui Huxley intra în primele 50 cele mai relevante ale literaturii engleze ale secolului XX. Cum a fost posibilă o asemenea anvergură în condiţiile în care cartea este o amplă dezbatere, şi nu o poveste epică, o înşiruire de idei cu amplitudine, şi nu un complot… literar? De unde atâta succes? Din forţa inegalabilă a personajelor. Naraţiunea este simplă, mergând la esenţa relaţiilor interumane: Walter Bidlake, un jurnalist slab de înger, trăieşte cu Marjorie Carling, femeie măritată căreia soţul îi refuză divorţul şi care este însărcinată cu copilul lui Walter.
Relaţia se dezintegrează pentru că ziaristul este îndrăgostit nebuneşte de Lucy Tantamount, independenta şi senzuala atracţie fatală. Pe acest fundal evoluează poveşti paralele care se desfăşoară în special în interiorul unor personaje memorabile ca tatăl lui Walter, John, un artist celebru în epocă pentru lucrările sale, ca şi pentru scandaloasa viaţă amoroasă, scriitorul Philip Quarles, care şi el se lasă mânat de o pasiune răvăşitoare pentru libertina reprezentantă a mişcării politice „Frăţia britanicilor liberi”, Mark Rampion, o întruchipare a prietenului lui Huxley, celebrul D.H. Lawrence, pentru care Huxley a avut o profundă admiraţie şi, nu în ultimul rând, un reprezentant al răului şi al viciului deliberat unic în literatura universală, Maurice Spandrell, intelectual deviat, fără scop şi direcţie.
MINUNATA LUME NOUĂ, de Aldous Huxley
O carte care a făcut senzaţie în epocă şi l-a propulsat pe Huxley printre marii gânditori este această anticipare a evoluţiei tehnologiei şi manipulării psihologice şi mai ales a felului în care vor afecta viaţa tuturor. Londra anului 632 „DF” („După Ford”…) este o scenă a dezvoltării unor planuri psihologice menite să influenţeze profund întreaga societate, în beneficiul câtorva (cum altfel?).
Cartea scrisă în patru luni a intrat ca un spărgător de gheaţă în literatura anilor 1930, punând problema controlului numeric al populaţiei globului, al unei dictaturi a zece oameni asumată benevol de către restul cetăţenilor şi atingerea scopului acestor „lideri” prin renunţarea la reproducerea naturală, prin educaţia „hipnotică” a copiilor creaţi artificial, prin descurajarea gândirii critice şi a iniţiativei individuale şi, bineînţeles, prin „amorţirea” oamenilor graţie furnizării unei bunăstări de bază şi a unei abundenţe de bunuri care să-i atrofieze. Aproape un secol mai târziu, mult, prea mult din viziunea lui Huxley are aderenţe în societatea modernă…
PORŢILE PERCEPŢIEI. RAIUL ŞI IADUL, de Aldous Huxley
Eseurile filosofice care compun această colecţie îşi au rădăcina în felul şocant în care Huxley a decis să-şi forţeze mintea în numele scrisului său: prin intermediul halucinogenelor. Ce a rezultat, ca literatură, din aceste stări induse deliberat se desfăşoară în oglinzi succesive, cu nuanţe cele mai diverse, de la „estetic” la „viziune sacră”. Huxley explorează „regiunile minţii”, pe care le denumeşte „antipozi”, pentru a releva relaţia dintre obiecte, culori, forme, volume, artă şi experienţa cea mai profundă.
Eseurile sale stârnesc şi astăzi dezbateri aprinse, dat fiind faptul că atâţia artişti încă îşi caută perfecţiunea proprie stimulându-se cu stupefiante. Huxley nu a făcut altceva decât să afirme că unele părţi ale creierului uman care din punct de vedere biologic sunt irelevante sunt, din punct de vedere al exprimării artistice, de o extremă importanţă. Şi a lăsat toate generaţiile de creatori care i-au succedat să genereze nesfârşite şi planetare variaţiuni pe această temă…
Citiţi!
Mai multe lecturi fundamentale găsiți în categoria noastră preferată :)
„Experienţa nu este ceea ce i se întâmplă omului, ci ceea ce face omul cu ceea ce i se întâmplă”
„Cu cât este mai puternică şi mai originală mintea cuiva, cu atât va înclina spre religia solitudinii”
„Nu există decât un colţişor de univers pe care îl putem îmbunătăţi: propria persoană”
Leave a Reply