De ce este opera lui Henryk Sienkiewicz una dintre nestematele literaturii lumii? Se spune despre cărţile lui că au reuşit să transforme istoria într-un personaj principal; este vie, abisală sau înălţătoare, volatilă sau rigidă, cumplit de laşă sau miraculos de eroică… exact ca oamenii. Fără îndoială, „epic” este termenul cel mai potrivit pentru opera scriitorului polonez şi i-a rămas până azi ca un blazon. De altfel, exact pentru această dimensiune a câştigat Premiul Nobel pentru literatură.
„Prin foc şi sabie”. Polonia secolului XVII a intrat în universalitate nu doar prin istoria sa strălucită, ci şi prin oglindirea ei într-un roman care pleacă de la fapte; nimic fantastic, aşa cum se poartă azi, dar totul… fantastic de real, aşa cum nobilimea poloneză a Evului mediu a ştiut să fie şi să rămână în conştiinţa lumii. Pentru contemporanii globalizaţi poate fi greu de imaginat că unii oameni au fost cândva coloşi ai onoarei şi ai sentimentului naţional, dar este foarte interesant felul în care umplem sălile de cinematograf de fiecare dată când poveştile despre onoare devin filme. „Prin foc şi sabie” este eroism pur şi altruism legendar, totul bazat pe fapte reale.
Într-o proză limpede cristal, Henryk Sienkiewicz spune povestea celei mai bune cavalerii din Europa, cea poloneză, în tumultul unor vremuri de restrişte pentru naţiunea care luptă mereu pentru unitate într-o zonă de confluenţă a vrerilor marilor imperii. Personajele care îşi petrec viaţa în şaua calului, pe eterne câmpuri de luptă, îşi păstrează umanitatea şi scara valorilor din mijlocul tuturor confruntărilor sângeroase. În fundal se derulează suişurile şi coborâşurile tratatelor, manevrele conducătorilor, o impresionantă frescă a societăţii poloneze medievale. Este, poate, unul dintre cele mai tipice romane care îmbină istoria cu ceea ce înţelegem azi prin aventuri, o lectură completă, vastă, care nu lasă pe nimeni indiferent. Mai ales, aşa cum aminteam, din perspectiva faptului că totul pleacă de la fapte reale, care demonstrează că oamenii au momente fabuloase, care îi apropie de zei.
Cumpără cartea de aici
„Quo Vadis”. Chiar dacă în prim-plan este o poveste de dragoste, nu se poate ignora faptul că ea se petrece în vremuri în care iubirea dintre o creştină şi un patrician roman era păcat de moarte. Avem în faţă Roma lui Nero, cu obsesia ei că apostolii lui Iisus sunt un pericol. Aşadar, atracţia dintre Ligia şi Marcus Vinicius are de înfruntat o lume interioară (după cutumele romane, Marcus încearcă iniţial s-o posede pur şi simplu pe Ligia) şi una exterioară, ostilă şi complicată. Singura modalitate de împlinire a iubirii celor doi este prin convertirea lui Marcus, dar asta pare atât de puţin probabil, încât desfăşurătorul poveştii ţine cititorul captivat în cel mai înalt grad. Nu este de mirare că a fost ecranizată de mai multe ori.
O menţiune specială se cuvine povestirilor scurte ale lui Sienkiewicz; de pildă, nuvela „Paznicul farului” este frumoasă ca un tablou şi plină de învăţăminte ca un curs despre existenţă.
Cum a reuşit un scriitor polonez centrat cu precădere, în opera sa, pe istoria propriului popor, să devină unul dintre cei mai citiţi autori al Europei timpului său (care îi includea, printre alţii, pe Jules Verne, Walter Scott sau Arthur Conan Doyle)? Citiţi!
Cumpără cartea cu reducere și transport gratuit de aici.
Vezi mai multe articole din categoria lecturi fundamentale.
„Se temea că în prezenţa unor evenimente atât de mari, toate actele lui puteau deveni insignificante, aşa cum o picătură de ploaie dispare în mare”
„Nu Atlas ţine Pământul pe umeri, ci femeia; şi uneori, se joacă cu planeta ca şi cum ar fi o minge”
„Anglia nu se grăbeşte niciodată, pentru că este eternă”
„Din liniştea nopţii, din direcţia în care zăceau corpurile neănsufleţite a izbucnit deodată un râs inuman, cutremurător, în care se amestecau desperarea şi bucuria, cruzimea şi suferinţa, durerea şi derizoriul”
