Maestru al povestirii scurte, Gogol a scris puţin şi a râs mult, lucru rar în universul fabulos al literaturii ruse. După ce, într-un acces de nervi, şi-a pus pe foc poeziile refuzate de edituri, s-a apucat de nuvele care au întins o umbră literară atât de mare, încât scriitorul este disputat şi astăzi de Rusia şi de Ucraina, care, fiecare, îl consideră marele autor… propriu. Deasupra acestei gâlcevi, opera lui Gogol tronează în repertoriul tuturor teatrelor cu pretenţii ale lumii.
„Suflete moarte”. Pavel Ivanovich Cicikov este exponentul clasei mijlocii care, ajuns într-un oraş de provincie, se apucă să farmece măruntele autorităţi locale şi în paralel să parvină după modelul de impozitare al timpului: adunând „suflete”. Doar că unele dintre ele nu mai sunt în viaţă.
Cicikov încearcă astfel să devină „bogat” cumpărând aceste suflete, existente doar pe hârtie în arhivele unor moşieri. Şi ce lume dezvăluie aceşti proprietari care nu renunţă la „proprietatea” lor nici dacă a trecut în nefiinţă şi nici dacă asta le-ar mai uşura povera taxelor!
Rând pe rând, lăcomia, suspiciunea, neîncrederea îşi arată feţele hâde într-o Rusie profundă la care „ţipla” occidentală la modă în societatea rusă a timpului nu reuşeşte să adere. Cicikov este celebrat ca un mare bogătaş după „achiziţia” de 400 de suflete, apoi vrea să fugă cu fiica guvernatorului, apoi se află că „averea” lui este alcătuită de fapt din morţi din scripte, apoi…
Cumpără cartea cu reducere de aici
„Mantaua”. Poveste a trecerii graniţei dintre nevoie şi obsesie, „Mantaua” îl urmăreşte pe micul funcţionar Akaki Akakievici Bashmacikin, luat mereu în derâdere pentru haina ireperabilă pe care o poartă. Într-o zi, sătul de glumele pe seama sa, eroul decide să mergă la croitor, s-o repare.
Uluit de halul în care arată piesa, acesta îl sfătuieşte pe Bashmacikin ceva peste poate: să-şi cumpere o haină nouă. Dar asta depăşeşte posibilităţile materiale curente ale funcţionarului. Totuşi, ordonat şi organizat cum se ştie, omul se apucă de tăiat de pe lista zilnică pentru scopul său: bugetul devine foarte strict, nevoile sunt limitate la maximum, iar ţelul este tot mai aproape de a fi atins. Între timp au loc nesfârşite şedinţe cu croitorul, pentru a se decide materialul şi modelul viitoarei mantale.
Bashmacikin este pur şi simplu obsedat de imaginea viioarei piese vestimentare şi vine şi ziua în care şi-o poate permite. Când apare îmbrăcat cu ea la serviciu, superiorul său dă o petrecere, într-atât este de important evenimentul! Întorcându-se seara acasă, este atacat de doi indivizi care îi fură mantaua…
Cumpără cartea cu reducere de aici
Cât despre suprarealismul din „Nasul”, povestea celui care se trezeşte într-o zi fără acest organ ce a început să aibă „o viaţă proprie”, separată,… citiţi!
Acest articol este publicat în categoria noastră de lecturi fundamentale.
„Există oameni care trăiesc pe această lume nici măcar ca obiecte, ci ca mici pete pe obiecte. Stau în acelaşi loc, îşi ţin capetele în mâini în acelaşi fel şi mai că-ţi vine să-i confunzi cu piese de mobilier”
„Cu cât mai mult şi mai atent studiem o comedie, cu atât mai tristă devine”
„Oricât de stupide ar fi vorbele unui nebun, uneori sunt de ajuns pentru a fi confundat cu un om inteligent”
„La fel de curioase sunt şi lentilele care studiază sorii şi cele care urmăresc mişcările imperceptibile ale insectelor”
