Pentru cei familiarizați cu opera lui William Faulkner, incredibilul său talent de a structura o poveste, stilul profund, ca un amețitor plonjon în… cer, oarecum pe verticală, profunzimea notațiilor sociale și a observației naturii umane în toate conexiunile cu ea însăși și cu mediul în care evoluează sunt calități certe, care s-au dovedit greu de egalat. Pentru toți ceilalți, marele scriitor american care a avut nevoie de un Premiu Nobel pentru a ști sigur că este un autor uriaș se demonstrează în fiecare zi, cu fiecare pagină.
„Zgomotul și furia”. Portrete de o intensitate dureroasă, violență atent controlată, derulare progresivă ascunsă sub o pojghiță aristocratică așa cum numai societatea americană a putut dezvălui. Suntem în Jefferson, Mississippi, și lumea familiei Compson se prăbușește – ruina generează excluziunea socială, apoi pierderea pilonului credinței în Dumnezeu. Tragedia pândește la fiecare pas și cei 30 de ani pe parcursul cărora totul se schimbă nu mai par decât o clipă. Cartea după care Faulkner este poate cel mai cunoscut nu dezamăgește pe nimeni.
Oricât ai fi de cinic, „Benjy” Compson, cel condamnat la handicap, tot convinge cu cele trei pasiuni cât se poate de firești pe care le are în universul lui atât de diferit: focul, golful și sora sa, Caddy. Cu atât mai mult cu cât aceasta a fost prigonită de propria familie pentru că o alungase bărbatul. Benjy pierde într-o zi și terenurile de golf care îi erau atât de dragi, pentru că, nu-i așa, familia nu și le mai poate permite când o ajunge sărăcia.
O altă secțiune a cărții îl urmărește pe fratele lui Benji, Quentin. Oricât ai fi de idealist, William Faulkner desenează un portret atât de veridic și de arzător al motivelor care îl îndeamnă spre sinucidere pe acest cel mai inteligent și mai complicat membru al familiei, obsedat de puritatea feminină, încât Quentin ajunge să pară mai uman decât mulți non-fictivi și dă poate cel mai bine măsura forței narative a unui titan al scrisului… Un alt segment relevant al cărții este prezența servitorului de culoare Dilsey și o poartă nouă către o perspectivă diferită și bogată se deschide în planul complex al unei cărți memorabile.
„Orașul”. Personaje trasate în tușe groase, puncte de vedere și abordări care pot aduce triumful într-o lume nouă sau ruina în cea veche care este pe cale să se schimbe dramatic, o cavalcadă de întâmplări, capitole ieșite din mâna lui William Faulkner… Iată rețeta unei cărți care nu are grandoarea mondială a celei anterioare și poate tocmai de aceea merită o atenție specială din partea cititorului. Și asta pentru că personajele sunt cunoscute din trilogia Snopes.
Flem Snopes este omul căruia lumea nu-i este niciodată de ajuns și din acest motiv, de neliniște fără leac, pleacă în orașul Jefferson, din ținutul Yoknapatawhpha. Atmosfera industrială în dezvoltare îi priește de minune; se angajează la o fabrică, dar… îl cunoaștem pe Flem. Ca să-și completeze veniturile, se apucă de furat. Apoi o știm și pe Eula, plictisită de obsesia bărbatului ei pentru bani și parvenire.
Într-o zi, așa, deodată, începe să-l înșele cu un anume Manfred de Spain, rival al lui Flem în urcușul nemilos pe scara socială. Și Flem tot urcă, până ajunge vicepreședinte de bancă, realizând că a dat peste o mină de aur, cea mai grozavă metodă de a face bani pe seama altora în economia modernă. Iar succesul lui în capitalismul acesta veros îi atrage pe cei numiți Snopes, indiferent cât de îndepărtate rude ar fi, ca pe muște la miere. Flem aproape că nu mai are nevoie să se răzbune pe amantul nevestei, un gentleman old school, depășit de vremuri, pe care succesul lui l-a umbrit demult. Dar nu uită… Și într-o zi, Eula moare…
„Sartoris”. Dacă n-ar fi fost „Sartoris”, poate n-ar fi fost „Zgomotul și furia”. William Faulkner însuși mărturisește că această carte a fost „germenele” capodoperelor de mai târziu, spațiul în care autorul a explorat fără limite imaginativul, a pus bazele cărților viitoare și a oferit cheia înțelegerii lor. În acest fel, „Sartoris” este concomitent și solul fertil, și sămânța vie a unei narațiuni unice, care a stat mereu apoi ca o efigie pe întreaga operă a scriitorului.
Pe scurt, și mai ales pentru a nu strica (re)întâlnirea cu o carte minunată, devoalăm doar că „la firul ierbii” este povestea lui Bayard Sartoris, erou tragic ale cărui acțiuni disparate sunt puse în strânsă legătură cu ale strămoșilor lui, ceea ce creează o încrengătură cu repere de legendă, iar în straturile superioare este o viziune asupra timpului care l-a trimis pe William Faulkner direct în universalitatea literară.
Citiți!
Mai multe idei de cărți frumoase găsești în categoria noastră de lecturi fundamentale.
„Nu te obosi să fii mai bun decât contemporanii sau predecesorii tăi. Încearcă să fii mai bun decât tu însuți”
„Trecutul nu este mort. De fapt, nici măcar nu este trecut”
„Nu trebuie să fim liberi pentru că pretindem asta, ci pentru că practicăm libertatea”
