„Bookuria” a avut plăcerea să prezinte cartea „Împăratul muștelor”, care îl propulsa pe William Golding printre scriitorii cu impact mondial. Dar Sir William Golding face parte dintre acei autori care trebuie „absorbiți” integral; ce se întâmplă cu omul (său) atunci când „civilizația” dispare, cu toate spa-urile, cinele sofisticate și obsesiile pentru păr și unghii, a fost demn de Premiul Nobel. Și de atenția tuturor cititorilor care cred că, în esență, omul nu se poate depăși (ori învinge…) pe el însuși decât cu mintea.
„Moștenitorii”. Densă parabolă a condiției umane, ca toate cărțile lui Golding, „Moștenitorii” este povestea omului din Neanderthal care are, totuși, capacitatea de a empatiza, de a simți, de a alcătui ritualuri solemne pentru morți, de a înregistra impresii. Reprezentanții grupului comunică foarte bine prin capacități mentale, astfel încât puține cuvinte sunt necesare.
Știu multe despre sursele de hrană, despre lanțul trofic și nu ucid mamifere care le seamănă. În lumea aceasta, centrată pe personajele Lok și Fa, intră „omul nou”, care răpește copiii Neanderthalienilor și dă toate semnele incipiente ale violenței speciei. Omul modern îi aduce pe predecesori la extincție pe măsură ce se dezvoltă uluitor, cu focul său, cu armele sale, cu capacitatea de a naviga. Dar aceeași minte care îl mână spre cucerire este îndeajuns de nedezvoltată încât să creadă că primitivii sunt „diavoli ai pădurii” și să comande reacția distrugătoare în fața fricii…
„Piramida”. Tragicele „treziri” ale adolescenților, farsele vieții, realitățile crude ale unei mici comunități britanice de la începutul secolului XX, toate intră într-o combinație literară care îl anunța pe marele scriitor de mai târziu. Oliver are de spus trei povești distincte din tinerețe, pe care le rezolvă cumva mult mai târziu. Aderențele sunt multe și complicate; fiecare capitol-întâlnire se soldează cu ultima dată când personajul principal își mai vede fosta „problemă”. Oliver are 18 ani și este pe cale de a pleca la Oxford. Chestiunea fetelor și a primei iubiri îl face să penduleze între intangibila Imogen Grantley, cea „cu bani de cheltuit” și modesta Evie Babbacombe.
Așadar, social vorbind, Oliver este sub Imogen și deasupra lui Evie… „În conflictul dintre proprietate și atracție sexuală, nu a fost niciodată multă îndoială în privința câștigătorului”. Și după plecarea la Universitate, Oliver este tot prizonierul „umbrei lungi” pe care o aruncă ierarhia socială: „Chiar dacă am avea un mare talent și o vastă scenă, o orchestră și un auditoriu, tot există limitare”. Ultima parte a cărții îl prezintă pe Oliver „ajuns”, în vizită în mica localitate din care provine; și în care cineva, un marginalizat pe vremuri, a urcat până acolo încât a devenit cel mai prosper om din Stilbourne, răsturnând cu susul în jos anchilozatul sistem al „castelor” locale. Cu toată aparența de liniște și rânduială din mica localitate, Golding știe în mod magistral să releve monștrii din spatele „respectabilității” ipocrite.
„Martin cel avid”. Christopher Hadley Martin, locotenent de marină, crede că este singurul supraviețuitor al unui naufragiu. Cartea începe în tușe tari, cu Martin luptând în Atlantic pentru viața lui. Reușește să ajungă la un țărm, realizează că toți camarazii lui au pierit și decide să supraviețuiască. Dar… O serie de evenimente stranii îl duc spre halucinații și îndoiala în propriile facultăți și capacități.
După lupta dintâi pentru a rămâne viu urmează una psihică, de proporții epice, care îl aruncă într-o criză existențială ce a făcut din acest personaj unul definitoriu pentru condiția minții umane care luptă cu cele mai primitive instincte ale speciei. Sănătatea mintală se suprapune peste clipe de nebunie, pe măsură ce Martin alunecă dinspre personajul rațional care este la început – și care caută hrană, apă și mijloace de a da de veste unor potențiali salvatori – într-un nebun haotic. Finalul cărții este fabulos: în realitate, Martin s-a înecat imediat după naufragiu: „Nu a avut timp nici măcar să-și dea ghetele jos din picioare”. Golding explică faptul că, în lăcomia lui de a trăi, Martin a continuat să existe „în altă dimensiune”, cu un ego nemăsurat, și după moarte.
Citiți!
Mai multe idei de cărți și autori celebri găsești în categoria noastră de lecturi fundamentale.
„Adevărul este că frica nu ne poate face mai mult rău decât un vis oarecare”
„Cele mai mari idei sunt și cele mai simple”
„În clipa în care apare o viziune, ochii nu văd nimic”
