In aceasta saptamana mi-a atras atentia Editura Univers si colectiile ei. Am ales colectia “Romanul secolului XXI” care a fost initiata in anul 2002 si continua sa publice romane ale literaturii universale publicate dupa anul 2000. Eu am ales zece romane care mi s-au parut interesante insa toata colectia merita atentie. Sper sa va inspir cu lista mea si va urez lectura placuta!
Descrierile cartilor de mai jos apartin librariilor online pe care le recomandam. Pentru mai multe informatii despre fiecare carte in parte puteti folosi Google, cu siguranta veti gasi recenzii sau articole care sa va dea mai multe amanunte. Spor la citit!
1. “Carari clandestine” de Emmanuel Kattan
Înainte de a pleca din Montréal, tânăra Sara nu‑și pune prea multe întrebări în privința originii și a identității sale. Dar mutarea ei în Ierusalim, unde studiază arheologia, schimbă totul. Născută dintr‑o mamă musulmană și un tată evreu, cum ar putea să reconcilieze cele două aspecte atât de opuse ale originii ei? Sara încearcă să se adapteze, se împrietenește cu Samira, o fată musulmană, cu Tamar, o tânără evreică; dar nu se simte în largul ei în nici un grup.
La un moment dat, Sara dispare brusc, fără urmă, iar tatăl ei sosește în Ierusalim, alarmat de faptul că ancheta declanșată de dispariția fetei nu face nici un progres.
Emmanuel Kattan a studiat filosofia la Universitatea din Montréal, orașul său natal, și la Oxford. Și‑a publicat primul roman, Nous seuls (Noi singuri), în 2008 la Éditions du Boréal. Au urmat Les Lignes de désir (Cărări clandestine), în 2012 și Le Portrait de la reine (Portretul reginei) în 2013.
2. “Cele 20000 de femei din viata unui barbat” de Gabriel Osmonde
Alexis este un cvadragenar care, demult, visa să echivaleze cele 20000 de zile ale unei existenţe cu tot atâtea femei iubite. Acum, confruntat cu realitatea tristă şi mediocră a vieţii sale şi încercat chiar de ideea sinuciderii, caută o ultimă şi disperată scăpare în desfătările propuse de vasul de croazieră Queen of the Baltic. Dar paradisul sexual plutitor va putea să‑i deschidă o nouă cale acestui „cerşetor de dragoste“? Al doilea roman publicat de Andreï Makine sub pseudonimul Gabriel Osmonde trasează necruţător un portret al bărbatului contemporan, „mai mediu ca oricând“.
În 2011, Andreï Makine dezvăluia că el se ascunde în spatele pseudonimului Gabriel Osmonde. Sub această semnătură apăruseră patru romane: Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire (2001), Cele 20000 de femei din viaţa unui bărbat (2004), Lucrarea iubirii (2006) şi Alternaştere (toate traduse la Editura Univers), care stârniseră interesul criticilor literari atât prin curajul şi subversivitatea scriiturii, cât şi prin misterul identităţii autorului. Câştigător al Premiului Goncourt pentru romanul său din 1995 Testamentul francez (tradus la Univers în 1997), scriitorul de origine rusă se bucura de un mare succes de public şi de critică pentru cărţile apărute sub numele său. Şi totuşi, în acel interviu, el mărturisea: „Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai adânc ancorat în mine decât Makine“.
3. “Seara cantaretelor” de Lidia Jorge
În garajul unei clădiri din Lisabona, un pian negru cântă singur, fără să fie atins de degetele cuiva, iar muzica lui ajunge până în Africa. Sau, cel puţin, astfel i se relatează publicului povestea formării unui grup muzical compus din cinci tinere femei: Solange, o studentă de nouăsprezece ani, vizitată adesea de „zeul micii poezii“; surorile Nani și Maria Luísa Alcides, soprane cu formaţie clasică; Madalena, „The African Lady“, cea mai tulburătoare voce a grupului, capabilă de extraordinare modulaţii de jazz şi blues; şi, nu în ultimul rând, ambiţioasa Gisela Batista. Dar cât de mult trebuie să sacrifice fiecare pentru a atinge faima?
După douăzeci şi unu de ani, Solange, vocea narativă a romanului, ne dezvăluie teribilul secret care a dus la destrămarea grupului.
Lídia Jorge (n. 1946) a făcut studii de literatură franceză în Lisabona. Primul său roman, O Dia dos Prodígios, apărut în 1980, e considerat o contribuţie majoră la literatura portugheză a ultimelor decenii. Următoarele două romane, O Cais das Merendas (1982) şi Notícia da Cidade Silvestre (1984), au câştigat ambele Premiul pentru Literatură al oraşului Lisabona. În 1998, O Vale da Paixão a fost distins cu numeroase premii, printre care The P.E.N. Club Fiction Prize, iar în 2000, aceeaşi carte a obţinut Premiul Jean Monnet pentru Literatură Europeană. Romanul O Vento Assobiando nas Gruas (2002) i‑a adus Lídiei Jorge Grande Prémio da Associação Portuguesa de Escritores şi Prémio Correntes d’Escritas. Seara cântăreţelor este cel mai recent roman al Lídiei Jorge (2011). Le Magazine Littéraire, într‑un număr dedicat celor mai mari zece scriitori străini traduşi în Franţa, o aşeza pe Lídia Jorge printre autori precum Zadie Smith, Mo Yan, Orhan Pamuk, Alice Munro, John Irving.
4. “Rakushisha” de Adriana Lisboa
Într-o staţie de metrou din Rio de Janeiro, orașul în care trăiesc amândoi, Haruki și Celina se întâlnesc din întâmplare și după puţin timp hotărăsc să călătorească împreună în Japonia pentru a vizita Rakushisha, cabana în care a locuit faimosul poet din secolul al XVII-lea, Matsuo Bashō: „Un vechi poet din Japonia. Nimic interesant, în mod special, pentru Haruki: doar în măsura în care tot ce o interesa pe femeia aceea era mai urgent decât foamea, decât setea, decât somnul, decât catastrofele naturale, globale, planetare, interplanetare, cosmice. Mica sa catastrofă particulară“.
Născută în Rio de Janeiro în 1970, Adriana Lisboa a făcut studii de muzică și literatură. A profesat o vreme în domeniul muzicii, a lucrat ca traducător de ficţiune, dar adevărata ei vocaţie a fost dintotdeauna scrisul. În 1991 și-a publicat primul roman, Os fios da memória (Firele memoriei), iar în 2001, Simfonie în alb a primit prestigiosul premiu pentru literatură José Saramago. Au urmat mai multe romane (Rakushisha, Azul-Corvo, Hanói), care i-au adus Adrianei Lisboa o reputaţie consolidată cu fiecare titlu publicat. Cărţile ei au fost traduse în douăsprezece ţări.
5. “Cuvantul pierdut” de Oya Baydar
Când o tânără kurdă este rănită, în autogara din Ankara, de un glonţ rătăcit, un scriitor celebru se hotărăşte brusc să pornească pe urma poveştii ei. Drumul, care îl poartă prin satele Anatoliei, înseamnă totodată o regăsire a sinelui, a amintirilor şi idealurilor, dar mai ales a puterii scrisului: cuvântul pierdut. O călătorie simultană o duce pe soţia sa, celebră specialistă în biologie, preocupată de etica științei, spre Vest, în Norvegia, unde trăieşte singurul lor fiu. Se despart drumurile lor din ce în ce mai mult, aşa cum cred la început, sau, dimpotrivă, depărtarea îi va aduce mai aproape? Cuvântul pierdut ne înfăţişează lumea violentă a Turciei, sensibila şi ocolita problemă a kurzilor, dar şi suferinţele individuale ale eroilor şi lupta lor pentru a‑şi păstra speranţele umaniste.
Oya Baydar s‑a născut la Istanbul în 1940. În 1971 a fost închisă pentru că s‑a opus loviturii de stat militare din Turcia. În 1980 a plecat în Germania, iar perioada de exil i‑a inspirat volumul de debut, Adio, Alioşa (1991). Acest prim volum a avut un mare succes, aducându‑i autoarei supranumele „Françoise Sagan a Turciei“. A revenit în Turcia în 1991.
A publicat mai multe romane: Kedi Mektupları (1992, Premiul Yunus Nadi), Hiçbiryer’e Dönüş (1998), Sıcak Külleri Kaldı (2000, Premiul Orhan Kemal), Erguvan Kapısı (2004, Premiul Cevdet Kudret), Çöplüğün Generali (2009), O Muhteşem Hayatınız (2012) și mai multe volume de sociologie.
6. “Tinutul salbatic” de Monique Proulx
Pe marginea unui lac din regiunea munților Laurentides, într-o pădure aproape neatinsă de civilizație, mai multe personaje trăiesc frământări, drame, încântări, amoruri efemere, pasiuni puternice. Lila Szach, păstrătoarea unui secret care o apasă de zeci de ani, este cea mai veche locuitoare a acestui paradis verde amenințat de prădători umani. Claire se inspiră din viața celorlalți pentru a scrie scenarii de film și se neliniștește văzând cum ultimul ei scenariu face o irupție primejdioasă în realitate; tânăra Violette încearcă să-și vindece prin scris rănile invizibile; iar băiețelul Jérémie, în urma morții clinice, a căpătat însușirea de a avea fulgurante viziuni ale viitorului și percepții inexplicabile.
7. “Perechi in formare” de Urs Faes
Urs Faes s-a născut în Aarau, Elveția, în 1947. A studiat istorie, filosofie și etnologie, iar în 1978 și-a obținut doctoratul la Universitatea din Zurich. A debutat cu un volum de poezie și a scris mai multe romane, printre care Ombra, Liebesarchiv (Arhiva dragostei), Sommerwende (Miezul verii),Und Ruth (Și Ruth) – acesta din urmă distins cu Schiller Prize.
Perechi în formare este romanul unei iubiri ai cărei protagoniști, despărțiți timp de șaisprezece ani, ajung să se regăsească în împrejurări dramatice. Andreas Lüscher este un psiholog care încearcă să păstreze o distanță profesionistă față de pacienții săi. Dar când destinul i-o aduce în cale pe Meret, fosta lui iubire din tinerețe, bărbatul descoperă cât de fragile și imperfecte sunt cuvintele atunci când încearcă să refacă o legătură pierdută, acum mai puternică decât a fost vreodată.
8. “Educatie siberiana” de Nicolai Lilin
Un roman care îţi dă fiori pe şira spinării cu fiecare filă întoarsă, Educaţie siberiană este primul volum dintr-o trilogie despre copilăria şi tinereţea unui om născut parcă în afara lumii, în Transnistria. Cum evoluează un băiat care a înlocuit jucăriile cu armele şi educaţia cu lupta pentru supravieţuire, care sunt regulile unei comunităţi pe cale de dispariţie vei afla din drama autobiografică a lui Nicolai Lilin. Tradusă în 19 limbi, cartea stă la baza unui film cu John Malkovich realizat în 2013 de Gabriele Salvatores.
„Nicolai Lilin nu a scris numai o biografie a crimei, cât mai ales o descriere detaliată a unei culturi surprinzătoare, una care, în faţa globalizării, dispare, din păcate, chiar sub ochii noştri”. (The Guardian)
Educaţie siberiană este povestea unei copilării marcate de mediul infracţional al siberienilor din Tighina/Bender, cu regulile lui stricte, moralitatea lui specifică, cu tradiţii ce împletesc religia ortodoxă şi mânuirea armelor, cu poveştile şi înţelepciunea pe care bătrânii comunităţii le transmit copiilor pentru a-i ajuta să atingă idealul de existenţă aşa cum îl concep ei: „criminalul cinstit“. Aici îşi poartă copilul Nikolai primele războaie, deprinde filozofia de viaţă a comunităţii Urca, se îndrăgosteşte de arta tatuajului – şi tot aici se confruntă cu primele îndoieli, într-un Bildungsroman frust care înfăţişează totodată amurgul unui mod de viaţă tradiţional.
„Pentru a citi cartea aceasta, trebuie să te pregăteşti să uiţi de categoriile de bine şi rău aşa cum le concepem noi, să renunţi la sentimente aşa cum le-am construit în sufletul nostru. Trebuie să fii acolo: să citeşti şi atât. Astfel, în scurt timp, între paginile Educaţiei siberiene începe să se materializeze o întreagă lume. Lilin construieşte o lume cu scrisul său şi asta face din el nu doar un simplu martor, ci un scriitor în toată puterea cuvântului.“ (Roberto Saviano în La Repubblica)
9. “Invizibil” de Paul Auster
„Probabil cel mai bun roman al lui Auster de până acum.“ Kirkus Reviews
Paul Auster, un adevărat magician al cuvintelor, face o nouă demonstraţie de virtuozitate artistică în cel mai recent roman al său, Invizibil (2009). Povestea începe în New York, în primăvara lui 1967, când Adam Walker, un student american cu aspiraţii de poet, îi cunoaşte pe Rudolf Born, un francez enigmatic, şi pe Margot, iubita lui, o femeie tăcută, seducătoare şi misterioasă. Poveştile personale ale celor trei ne poartă prin timp, din 1967 în 2007, şi prin spaţiu, din New York în Paris şi apoi în Caraibe. Un roman despre tinereţea revoltată şi pătimaşă, despre iubire şi dorinţă şi despre graniţa subţire care delimitează fantezia de realitate.
10. “Jurnalul ascuns” de Sebastian Barry
Jurnalul ascuns e o odisee populată de personaje memorabile, surprinse în episoade de viaţă bulversante, ce povesteşte un secol din istoria Irlandei în filigranul unei drame individuale – aceea a lui Roseanne McNulty. Centenara, închisă din pricini ce se pierd in timp, într-un spital de boli mintale, îşi aşterne pe hârtie amintirile despre copilăria într-un satuc irlandez, despre presiunile sociale si puterea strivitoare a bisericii, despre bărbaţii pe care i-a iubit si rănile pe care dragostea i le-a brăzdat în suflet, şi despre istoria ce îşi urmează implacabil cursul fără să-i pese de victimele pe care le lasă în urmă. Martor al încercarii lui Roseanne de a-şi recupera trecutul e doctorul Grene, psihiatrul şi confidentul ei de ani buni, care ajunge, printr-o neaşteptată întorsătură a lucrurilor, să dezgroape dintre paginile îngălbenite de jurnal o taină veche de mai bine de jumătate de veac.
Din lista voastră mă atrage romanul Lidiei Jorge şi cel al lui Urs Faes. Ultimele două din listă deja le-am citit :)