Astăzi vă invit să faceți cunoștință cu Nicolae Nistor, dedicat scrisului cu jumătate de normă, după cum mărturisește chiar autorul mai în glumă, mai în serios.
Și iată că și așa, cu jumătate de normă, a participat la numeroase evenimente culturale și a dat viață următoarelor volume:
- Scrisori către Eva (volum premiat de editura Singur, de Societatea Culturală „Anton Pann” şi de Radio Unirea din Diaspora românească, editura Singur, Târgoviște, 2014).
- Îngerul timpului (editura Singur, Târgoviște, 2015) propusă unui sondaj făcut de Bookaholic, pentru „Cea mai bună carte românească din 2015”.
- Baleiajul vieții sau impedanța spaimei (editura Singur, Târgoviște, 2016)
- Iubire cu gust de marsala (editura Singur, Târgoviște, 2016)
- Elefantul din vitrina de cristal (editura e Creator, Baia Mare, 2018)
- Dincolo de întuneric (editura Hoffman,seria Hoffman Contemporan,2019). Volumul a fost lansat și la Gaudeamus 2019.
„sunt prima poveste/ de la facerea lumii/ dintr-un glob minune/ mama mă simțea în palme/ iar eu o ciupeam de foame/ ea povestea ce voi vedea/ eu înotam în apa botezului/ până adormeam/ când mama a strigat/ Dumnezeu ne-a dat/ întâlnire cu viața. (Întâlnirea cu viața – Nicolae Nistor)
Silvia Filip: Cum erați în copilărie?
Nicolae Nistor: Eram ca oricare copil din acei ani, plin de viață, adoram jocurile copilăriei, cărțile de povești, eram prietenos și foarte matur, uneori! Iubeam sportul , în afara fotbalului, chiar dacă eram mărunțel preferam sportul celor înalți, iubeam șahul, participam la multe activități școlare și în afara școlii. Am fost reporter la Cutezătorii , aveam tezele bune la română! Am iubit muzica de mic, am fost colecționar de discuri de vinilin, disc jockey. Lecturile și pasiunea pentru cărți le-am preluat de la fratele cel mare, de la profesoara mea de română și de la George Țărnea, care era vecinul meu în Colonie. Atunci el era elev de liceu la Băbeni! Colonia de muncitori în care trăiam te obliga să alegi calea în viață, una din ele era nepotrivită, eu am ales-o pe cea bună!
S.F.: Care este cea mai fericită amintire a dvs. din copilărie?
N.N.: Amintirie mele din Colonie sunt multe… Cea mai fericită zi din viața mea este greu de descris, poate prima iubire din copilărie, poate zilele în care luam note bune!?
S.F.: Ce gânduri profunde sau visuri aveați în adolescență?
N.N.: În adolescență visam să ajung profesor, după care m-am răzgândit, doream să ajung Om! Colonia pestriță în care trăiam fericit, avea capcane care te puteau distruge. Am avut voință să nu pic în plasa destinului trist în care picau majoritatea! Din Colonie au plecat mulți oameni care au reușit în viață!
S.F.: Cum a fost când ați împlinit 40, 50, 60 de ani?
N.N.: Când am împlinit 40 de ani a fost aiurea, nu pricepeam cum trec anii, nu realizam acest adevăr. Am început să prețuiesc mai mult timpul. Eram bun în ce făceam și profesional și afaceri și perioada când am lucrat în administrație sau în instituții neguvernamentale etc.
La 50 de ani mă credeam tânăr și plin de vervă profesională, acest sentiment l-am avut tot timpul după 1989. Mi-am făcut profesia cu pasiune , afacerile, am călătorit, m-am răzbunat pe anii până în 1989 când eu nu aveam voie să plec în străinătate. Motivele sunt cât o carte pe care am început să o scriu. Am avut firmele mele de telefonie mobilă, am fost manager de succes în companii multinaționale dar am ținut de profesia mea de energetician, de acolo am și ieșit la pensie ulterior.
La 60 de ani am timp să citesc, să scriu, să fiu lângă soție și pisicul meu. Fiul, soția lui și nepotul meu sunt în străinătate. Fiul meu este inginer software în domeniul medical la o firmă importantă din lume. La mine scrisul este pasiune, este relaxare, sunt un scriitor cu jumătate de normă. În cealaltă jumătate am pragmatism de manager și desfășor activități de consultanță! Anii cei de până acum m-au ajutat să am o altă devenire, am scris câteva cărți, am publicat în revistele importante de specialitate, m-am bucurat de o critică favorabilă din partea specialiștilor și confraților. Dacă am făcut lucruri bune să mă critice măria sa cititorul, pentru care am scris , ajutat de familie și prieteni! Am reușit să ajut mulți colegi în acest domeniu. Cărțile mele au călătorit în multe orașe din țară, unde m-am întâlnit cu cititorii, am călătorit și în străinătate, aparițiile mele publice pe media și în presa scrisă, târgurile naționale și internaționale unde cărțile mele au fost lansate!
S.F.: Ați simțit vreodată, în interiorul dvs., prezența vreunei călăuze spirituale?
N.N.: Călăuza mea spirituală a fost și este Dumnezeu și familia mea. Sunt un om cu înzestrare nativă bună, sunt o fire muncitoare, curioasă, învăț permanent, ador provocările, am spirit de lider, acestea sunt călăuzele mele. Scrisul este o voce interioară care vine de la Divinitate, scriu ușor și senin despre viața omului și viețuitore, despre Dumnezeu, despre minunea vieții.
S.F.: Care este experiența ce v-a oferit cea mai mare bucurie?
N.N.: Experiența profesională și de scriitor, dar mai ales familia și pisicii mei, apoi preietenii sinceri care au contribuit la devenirea mea profesională și spirituală. Eu pot să fiu orice în astă lume, asta este ceva, fără să mă flatez. Am avut o viață frumoasă și armonioasă, poate prea dinamică, prea aglomerată de activități, dar am făcut fapte bune și rar am făcut rău, un rău mic și involuntar. Sunt credincios fără să fiu bisericos, cred în valorile și modelele din lumea asta, iubesc oamenii chiar și pe cei răutăcioși, am o experiență polivalentă și asta este de la Dumnezeu și de la munca mea pe brânci. Tot ce am făcut este pe bune, am spus cândva „Eu m-am zbătut pentru fiecare fărâmă din mine”. Am trăit provocări mari în viață dar mi-am văzut lungul nasului, pasiunile mele pentru muzică și cărți, filosofie, toate adunate într-un spirit autodidact, eu fiind un intrus printre ei, veneam din Colonie, din domeniul tehnic… Ce caută ăsta pe aici?! Asta a fost întotdeauna o provocare, o călăuză! Nu trebuie să fii primul dar nici mediocru pasiv! Am înțeles că am un rol pe lumea asta, modest dar necesar! Sunt un familist convins devotat minunatei mele soții, fără de care nu eram nimic din ce sunt acum. Ea este suportul meu total, este o minune de om, ea mi-a oferit anii frumoși trăiți împreună și pe fiul nostru și, implicit, familia lui, nepotul meu Andrei care este sufletul nostru.
S.F.: Sunteți mulțumit de alegerile pe care le-ați făcut în viață?
N.N.: Alegerile în viață apar mai târziu. Prima dată primești ce poți, după care maturizarea te face să alegi ce este mai bun și poți realiza! Pot spune că am făcut tot ce mi-am dorit în viață, în afara realizărilor efemere din viața omului. Am avut școli bune pe care le-am făcut cu multe greutăți fiind din mulți copii, am fost șef și executant, patron și angajat, am fost și un mic Dumnezeu în viața publică. Sunt revoluționar român dar și o voce vie în viața publică a poporului meu, am spus tot ce am dorit direct și cu orice risc! Tata mă avertiza că o să plătesc că sunt deștept. Dacă eram și frumos ca el era perfect, tatăl meu era un om frumos din toate punctele de vedere. Mama la fel dar mai băiețoasă, mai olteancă, aprigă dar eficientă! Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș face aceleași lucruri și poate aș studia medicina și filosofia să aflu cum de sunt un om gras :)). Nu mi-au plăcut funcțiile administrative, politice, am alergie la munca de birou. Eu mă mândresc cu diplomele mele meritate și rareori nemeritate. Nu cred că formarea unui om se face artificial, cum nu cred că un om simplu suportă caviarul sau ce are Cioran cu gustul de caviar,sau papionul cu ce ai în cap!))) Sunt un om independent, nu suport oamenii falși și slugărnicia! Cred în cei care muncesc pe brânci să realizeze ceva trainic. Nu poți să fii o bibliotecă răsturnată dacă nu ai citit-o!
S.F.: V-ați apropiat mai mult de cuvânt după anul 1989. Ce preocupări v-au fost familiare până atunci?
N.N.: Până în 1989 era greu să pătrunzi în literatură, motivele erau politice, uneori, sau care țineau de valoarea ridicată a textului scris. În acele vremuri s-au născut două generații literare care au definit fundamental traseul literaturii române! Era greu să ajungi între cei mari, cu toate acestea frecventam Cenaclul Arcade și Societatea Literară Anton Pann. Acolo am crescut alături de nume importante din literatura noastră, am stat în bancă și am învățat! După 1989 libertatea a fost o frână deoarece preocupările mele erau de ordin material și pofesional, am intrat în afaceri dar m-am retras la timp și cu fruntea sus! Am publicat editorial târziu, la început anemic, după care creșterea a apărut mai târziu! Sunt un om mulțumit de ce am făcut și profesional, familial și ca scriitor, poet! Să nu uităm, eu veneam din mediul economic, a trebuit să muncesc pe brânci pentru fiecare fărâmă din mine, pentru fiecare carte din mine!
S.F.: Cât de mult simțiți că moștenirea dvs. culturală v-a influențat poezia?
N.N.: Moștenirea mea culturală vine din Școala Generală 8 din Colonia USG, care ține de comuna Mihăești din județul Vâlcea. Am avut profesoară la română pe doamna Spânu, exigentă, bun formator de cunoscători ai limbii române, omul care m-a obligat să citesc mai mult decât ceilalți colegi și bine a făcut! Apoi este vecinul meu, elevul de liceu, scriitorul George Țărnea, care îmi recomanda lecturi din clasici! Apoi biblioteca fratelui mai mare, a domnului Ciobanu , șeful de la mocăniță, vecinul nostru! Am iubit cărțile de mic copil, chiar dacă am făcut școlile pe ocolite, neavând studii filologice! Moștenirea mea vine și din familie! Apoi cenaclurile care le-am frecventat, orele când stăteam în bibliotecă. Deoarece lucram în ture și acasă la mine era zarvă mare, eram nevoit să merg la bibliotecă să am tihnă pentru lectura profesională sau beletristică!
S.F.: Vă numărați printre fondatorii Societății Culturale „Anton Pann” și sunteți membru al Cenaclului Poetic Schenk și al Cercului Literar de la Cluj. Cum este această experiență?
N.N.: Sunt prezent în aceste instituții culturale în care am și eu modesta mea contribuție! Sunt un mic promotor cultural și sprijin colegii în devenirea lor. Despre ce am făcut eu se poate vedea în realizările mele. Cred că formarea unui scriitor se face în asemenea structuri și îndemnul meu la lectură, multă lectură, numai așa vei intra pe poarta minunată a calității de scriitor.
S.F.: Cel mai recent volum lansat este “Dincolo de întuneric” (Editura Hoffman, seria Hoffman Contemporan, 2019), volum lansat și la Gaudeamus. Cum v-ar plăcea să fie perceput de cititori acest volum?
N.N.: Volumul „Dincolo de întuneric” face parte dintr-un proiect lansat de Editura Hoffman, Scriitori vâlceni contemporani. Cărțile celor 11 scriitori vâlceni au fost lansate la Biblioteca Antim Ivireanul din Râmnicu Vâlcea, Biblioteca A.E. Baconsky Călimănești, Biblioteca Municipală Drăgășani și a culminat cu lansarea la Gaudeamus 2019, lansări cu sălile pline, lansări de lux. Cărțile au fost acceptate de public și de critică, se pot vedea cronicile după aceste evenimente! Toate cărțile mele au fost norocoase! Veți parcurge modestul meu cv literar și veți vedea dacă ce am spus am și făcut!
S.F.: În încheiere vă mulțumesc pentru amabilitatea de a participa la acest interviu și vă rog să transmiteți o învățătură pentru generația tânără.
N.N.: Tinerilor le spun să pună burta pe carte că sunt vremuri grele. Fără o pregătire solidă veți pierde trenul și va fi greu să faci o profesie care nu-ți place! Dacă devii scriitor viața nu mai este a ta, vocea ta intră în cetate și acolo trăiește definitiv!
Interviu realizat de Silvia Filip
Foto: arhiva personală Nicolae Nistor
