fbpx
books-express.ro
Despre noi
Incursiuni virtuale in fascinanta lume a cartilor. Colectii de recenzii si recomandari, suntem receptivi la tot ce se poarta citit. Iti multumim pentru vizita!
Libris.ro

Paul Bernard Gașpar: Prin cartea „De la fumător la nefumător în 7 zile” încerc și reușesc, să îl fac pe cititor să nu își mai dorească să fumeze

Paul Bernard Gașpar: „Prin abordarea din cartea „De la fumător la nefumător în 7 zile” nu încerc să păcălesc cititorul astfel încât să își formeze un nou obicei de nefumător, ci încerc și reușesc, dacă este receptiv, să îl fac să nu își mai dorească să fumeze.”

Paul Bernard Gașpar

Paul Bernard Gașpar este un tânăr din Lugoj care mi-a atras atenția, scriind „De la fumător la nefumător în 7 zile” la o vârstă foarte mică. După o simplă socoteală, invitatul interviului de astăzi, a fumat timp de 15 ani începând de la vârsta de 14 ani și la nici 30 de ani a dorit să împărtășească această experiență și celorlalți semeni. Apoi, m-a impresionat că deși a scăpat de acest viciu ce i-a ocupat atât de mult timp, nu și-a văzut mai departe de viața lui, bucuros că a reușit și fără să-i mai pese de cei din jurul lui. Am convingerea că nu oricine își poate oferi timpul, energia și cunoștințele spre folosul celorlalți, ci doar o mică categorie, cei care au învățat că adevărata împlinire vine atunci când poți dărui. Paul Bernard Gașpar, te felicit pentru reușita ta, pentru curaj, determinare, altruismul de care dai dovadă, respectul pentru cei din jurul tău!

Silvia Filip: Pentru prima ta carte, intitulată sugestiv „De la fumător la nefumător în 7 zile” ai ales o temă destul de controversată. Cum a fost primită cartea pe piața din România?

Paul Bernard Gașpar: În România există foarte mulți fumători. Suntem în topul statisticilor din UE ca și număr de fumători raportat la populație. De fapt, eu am fumat timp de 15 ani, de la vârsta de 14 ani. Am încercat de sute de ori să mă las și am reușit pentru câteva zile sau ore, apoi am început iar. Înainte de a scrie cartea, m-am hotărât să mă las definitiv dar nu știam cum. Nu știam cum să abordez problema, cum să mă las. Îmi era frică să încep datorită miturilor legate de sevraj, de kilograme în plus, de lipsa de concentrare, și pe deasupra îmi „plăcea” să fumez, sau cel puțin așa credeam. În sfârșit, am reușit să mă las deoarece am făcut un studiu lung despre cum să o fac chiar dacă îmi doream să fumez în continuare. Așa s-a născut această carte. Când am văzut cât de simplu este să devii nefumător o dată ce respecți nevoile biologice și psihologice ale corpului, în timp ce urmezi câteva sfaturi pentru a-ți ușura sau elimina sevrajul, am reușit, și am decis să îi ajut și pe alții să o facă. Numărul fumătorilor din România fiind așa mare, am crezut că sunt mulți alții care sunt în situația mea și își doresc să devină nefumători și într-adevăr așa a fost. Lumea este foarte receptivă față de carte. De fapt, toate cărțile și informațiile online se bazează pe a „speria” fumătorii până se lasă, dar această tehnică nu funcționează. În carte abordez problema altfel. Îi fac pe cititori să își dorească să se lase de fumat, nu să se simtă obligați din motive sociale, morale sau de sănătate. Acest lucru este foarte bine apreciat de români, de majoritatea tineretului din ziua de astăzi care s-a săturat de instrucțiuni “cum să faci” și preferă abordări mai prietenoase asupra problemelor lor.

S.F.: Se spune că avem nevoie de 21 de zile pentru a ne forma un nou obicei sau pentru a renunța la ceea ce considerăm nepotrivit (obicei negativ, viciu) în viața noastră. Nu este prea optimist acest termen de 7 zile?

P.B.G.: Când devii nefumător urmând cartea mea, nu este un obicei care îl instalezi în minte. De aceea, nu este nevoie de cele 21 de zile, plus minus. Prin abordarea din cartea De la fumător la nefumător în 7 zile nu încerc să păcălesc cititorul astfel încât să își formeze un nou obicei de nefumător, ci încerc și reușesc, dacă este receptiv, să îl fac să nu își mai dorească să fumeze. Citind cartea va înțelege de fapt de ce anume fumează, ce îl face să fumeze și de ce își „dorește” să fumeze. În momentul în care înțelege toate aceste lucruri care nu și le-ar putea închipui că îi provoacă dependența față de tutun, realizează că nu are efectiv sens să continue și va lăsa fumatul la o parte, în așa fel încât a doua zi se va simți de parcă nu a fumat vreodată.

S.F.: Cum comentezi afirmația făcută de Sylvi Listhaug în anul 2019 (Ministru Sănătății din Norvegia): “Lăsați oamenii să mănânce, să bea și să fumeze cât vor!”

P.B.G.: Sunt de părere că oricine are dreptul să facă orice își dorește, în limitele legii.  Nu ar trebui să fie oprit din a face ceva ce își dorește și nici eu nu încerc să îi fac pe alții să se lase de fumat împotriva voinței lor. Eu doar doresc să îi transform în fumători informați. Ce înseamnă asta? Mulți fumăm fără să conștientizăm efectiv riscurile țigării. Da, cunoaștem bolile și relele care le provoacă, faptul că ne consumă bani, timp și energie, dar nu le conștientizăm de fapt. Ca să folosesc o alegorie potrivită timpurilor noastre, vedem la TV catastrofa naturală provocată de incendiul de pe continentul Australian dar nu putem percepe cu adevărat ce este acolo și prin ce trece populația decât dacă am trecut noi prin astfel de lucruri sau dacă ne aflăm efectiv la fața locului. La fel și un fumător, până nu este lovit de o boală, nu își poate da seama cu adevărat că țigara i-a provocat-o și că o putea evita. Cunosc fumători care, cu toate că au făcut diverse boli directe sau indirecte de la fumat, nu s-au învățat minte și au continuat. De aceea, doresc să îi las pe oameni să își urmeze obiceiurile distructive, dar plăcute din punctul lor de vedere. Tot ce le cer este să parcurgă o dată cartea, astfel încât să fie bine informați asupra faptului că, de fapt, sunt păcăliți să fumeze, datorită nicotinei dar și a multor altor factori pe care nu și i-ar putea închipui. Cititorul, la finalul cărții, va fi în stare să demaște acești factori de influență și își va da seama că nu va dori să mai continue să fumeze, să se lase păcălit de propriul corp fizic, dar și de propria sa minte.

S.F.: De cele mai multe ori, ca o ironie a sorții, ne trezim din amorțire și luăm decizii importante doar după o experiență zguduitoare. Cum a fost în cazul tău? Ce te-a motivat să renunți la fumat?

P.B.G.: Norocul meu a fost că m-am elucidat înainte să mi se întâmple ceva. Adevărul este că am avut diverse probleme datorită faptului că am fumat. Imunitatea scăzuta făcea în așa fel încât să mă îmbolnăvesc des. Lipsa de vlagă de la monoxidul de carbon în sânge și simțul de amețeală de la fumat m-a făcut să nu pot face exercițiu fizic, ba chiar exerciții banale, care m-au facut să mă îngraș. Nevoia de a ieși la țigară din 10 în 10 minute mi-a tăiat din productivitate. Fumam chiar și când aveam o bronșită astmatică. Cu toate că mă durea pieptul, continuam să fumez. Sunt sigur că există multe alte persoane care au trecut prin experiențe similare și au continuat să fumeze. Adevărul este  că multe persoane au renunțat la fumat în momentul în care boala i-a „lovit”. Pentru unii poate chiar prea târziu.

Eu m-am lăsat de fumat din fiecare motiv posibil. Îmi doream să fumez în continuare, chiar până în momentul să mă las, dar am reușit să conștientizez că sunt păcălit în a continua de către corpul meu, și că viața mea ar lua o întorsătură în bine dacă aș renunța. După cum spuneam, productivitatea scăzută făcea să nu mă ocup de propria mea firmă cum trebuia, lipsa de vlagă și de energie m-au făcut să mă îngraș, pe când eu mereu îmi doream să fiu în formă fizică excepțională și să arăt bine. În final, m-am logodit, și i-am promis viitoarei mele soții că mă voi schimba în bine pentru ea. Știam foarte bine că pentru a-mi redresa viața, astfel încât să îi ofer ei o viață frumoasă, una pe care o merită,  trebuia mai întâi să lucrez la mine, din interior spre exterior, iar singurul mod de a face asta a fost să renunț la fumat.

De când am reușit să mă las de fumat, am  mai mult  timp. Un fumător nu își dă seama cât timp pierde cu țigările. Pe lângă faptul că ele costă, iar noi muncim, adică investim timp, pentru a face bani cu care cumpărăm țigări, mai pierdem și timp efectiv să le fumăm, în loc să ne concentrăm pe lucruri mai importante: munca pe care o facem (mă refer că luam mai multe pauze, sau le lungim), condiția fizică (care ne oferă mai mult  spor în a ne îndeplini sarcinile).

Am renunțat și din frica mea constantă că mă voi îmbolnavi în orice moment datorită țigărilor și că voi dezamagi și întrista persoanele din jurul meu astfel. Simt nevoia de a-i ajuta și a fi prezent și nu voiam să pic la pat, neajutorat, astfel încât să nu mai pot oferi energia mea în îmbunătățirea vieții lor, a familiei.

S.F.: Ești președintele Filialei Lugoj al ONG-ului Internațional Rotary. Cum te ajută această experiență în parcursul dezvoltării tale?

P.B.G.: A fi președinte la o astfel de organizație de renume mondial, reprezintă o mare responsabilitate. Sunt membru al acestui ONG de foarte mulți ani și pot spune că m-a schimbat în bine. Vedeam lumea cu alți ochi. Scopul nostru este de organizare de proiecte caritabile sau cu impact social. Participând la vastele proiecte Rotary și discutând cu sute de persoane din această organizație, din țară dar și din străinătate, am dobândit o experiență vastă de cunoștințe. Pe lângă acestea, am dobândit și un simț de „altruism” ca să spun așa. O nevoie de a-i ajuta pe alții. Motto-ul Rotary  chiar este „service  above  self”,  un motto care încerc să îl aplic în fiecare zi din viața mea, astfel încât să creez o lume mai bună, începând de la anturajul meu,   până la  persoane  străine. 

S.F.: Sunt cărți care îți salvează viața prin conținutul și impactul lor și te marchează pentru totdeauna. Care sunt acestea (3 titluri) în cazul lui Paul Bernard Gașpar?

P.B.G.: Am citit foarte multe cărți de dezvoltare personală,  mai puține de  beletristrică.  Dar o carte care mi-a schimbat definitiv viața este „Dune” de Frank Herbert, și restul din seria Dune. Această carte m-a învățat să gândesc rațional și eficient și, în special, să accept faptul că lumea nu se învârte în jurul propriei persoane, ci în orice moment se poate nărui orice, iar tu trebuie să fii pregătit pentru astfel de momente.

În rest, nu doresc să spun că o carte mi-a schimbat viața mai mult decât alta. Suma cărților citite de mine și experiențele autorilor dobândite din ele, m-au creat. Datorită lor și desigur altor factori precum educația bună din familie, școala, societate, am devenit persoana care sunt în  ziua de astăzi. Recunosc că din unele cărți am învățat un singur lucru și am citit poate sute de pagini, din altele am învățat zeci de lucruri și au avut mai puține pagini, dar cu toate acestea, am  învățat din fiecare. Chiar și când nu am fost  de acord cu ele,  m-au ajutat fiindcă mă contraziceam cu autorii în mintea mea, creând idei și argumente proprii.

S.F.: Care crezi că este locul psihoterapiei în acest demers de a trece granița de la fumător la nefumător?

P.B.G.: În  principiu, dependența de a fuma și nevoia de a continua cu fumatul este  mai mult psihologică decât fizică. Nicotina nu stă foarte mult în corp, iar corpul nu simte foarte mult timp lipsa ei. Poți renunța la nicotină și scapi de sevraj în foarte scurt timp. Dar apoi intervine lupta psihologică. Aceasta este cea care ne macină, cea care ne face să ne gândim mereu la țigară, cea care ne îndeamnă să fumăm ca să liniștim chiar starea care psihicul o provoacă. Cartea în sine este un fel de psihoterapie. În carte nu încerc să conving un fumător să se lase de fumat, ci încerc să îl fac să realizeze că este păcălit de propria sa minte, de nicotină,  și apoi îl las, într-un fel, să ia singur decizia dacă dorește  să continue să trăiasca în această minciună sau dorește să ia măsuri. Cititorul primește și „rețeta” de cum să o facă, de cum să își curețe psihicul de aceste percepții greșite asupra fumatului cum că ne calmează, ne face să părem cool, ne face să ne integrăm în grupuri etc. Chiar seara trecută, am fost într-o încăpere cu 10 persoane, din care 6 fumau. Nu simțeam nevoia să fumez, ba chiar mă deranja fumul. Știam că dacă fumez și eu era la fel, nu ar fi fost mai puțin fum sau mai puțin deranjant acel fum. Nici nu mi-a stat în cale de a clădi conversații sau de a participa la acestea. Nu este ca și cum mergi într-o discotecă și nu dansezi cu restul și devii antisocial sau nu este ca și cum discuțiile se învârteau în jurul țigării. Probabil fumătorii nici nu „observau” că fumau, ci o făceau din obișnuință și nici nu observau că eu nu fumez și în nici un caz nu simțeau nevoia să mă excludă din discuții doar fiindcă eu nu fumam. Ceea ce vreau să spun este că o dată ce spargem barierele psihice că fumatul ne ridică poziția socială, dispoziția și celelalte, putem să ne bucurăm de viață.

S.F.: Cu ce ai înlocuit fumatul? Ce alte îndeletniciri constructive ai acum?

P.B.G.: Această întrebare este foarte bună și este o problemă abordată în carte. Când te lași de fumat, rămâi cu foarte mult timp liber. Deseori,  nu știi ce să faci cu acest timp liber, cum altfel să îl petreci, și de aceea ajungi să fumezi din nou sau să treci prin sevraj. Știi să îl ocupi doar cu fumatul, nu poți percepe viața fără țigară. Bei cafea, fumezi. Conduci mașina, fumezi. Te plimbi pe jos prin oraș, fumezi. Fumatul face parte din viața noastră și ca să ne preocupe timpul liber, momentele „goale” din viață în care efectiv nu avem ce face. Când eram fumător, în orice astfel de moment alegeam să fumez și de aceea ajungeam să fumez cu mult mai mult. Când m-am lăsat de fumat, am observat că am mult prea mult timp liber. Cum nu mai luam pauze mari ca să fumez, îmi terminam treaba într-un mod productiv eficient, foarte repede și nu știam ce să fac cu timpul liber. Dar în scurt timp, mi-am dat seama că îl pot folosi într-un mod productiv. Fiind nefumător, aveam mai multă energie, vlagă și ambiție, deci m-am apucat să fac sport și exerciții fizice, ceea ce îmi oferea și mai multă energie și stimă de  sine. Apoi am început să citesc mai multe cărți, mă cufundam  în povești sau căutam să mă dezvolt și pe alte căi. Îmi veneau mai multe idei, de reclamă la propria mea firmă, cum să o dezvolt. Îmi căutam de lucru mereu și găseam. Astfel mereu ținteam spre progres constant, continuu, fie el mic sau mare, ideea era că mergeam înainte. Nu înlocuiesc cu nimic anume fumatul, cum ar fi guma de mestecat, mâncare, scobitori sau altele. La început le foloseam într-o   oarecare măsura,  mai mult de plictiseală  și de „mini activitate” dar într-un timp scurt m-am dezobișnuit și de ele.

S.F.: Cred cu tărie că doar un om altruist ce s-a ridicat din cenușă poate veni în sprijinul semenilor lui cu o astfel de carte, în urma experienței personale. În încheiere îți mulțumesc pentru că ai acceptat invitația de a face acest interviu și te rog să transmiți un gând cititorilor bookuria.info.

P.B.G.: Vă mulțumesc și eu pentru invitație. Într-adevăr, nu aș fi scris cartea dacă nu simțeam nevoia de a-i ajuta și pe alții cu aceasta. Într-un fel simt o ciudă că am fumat atâta timp, dar și extaz că am reușit să mă las așa ușor  cu propria  mea  tehnică. Acum simt o nevoia să declar război fumatului și să îi ajut și pe alții să scape de acest chin. Viața este frumoasă și bogată în resurse, iar fumatul nu face decât să ne țină în loc, sau să ne încetinească. De aceea,  doresc să urez cititorilor bookuria.info  mult  succes  dacă încearcă să se lase de fumat, sau dacă măcar le-a trecut prin gând vreodată, să înceapă acum. Cu sau fără carte,  pot reuși și îi îndemn să încerce. Cartea este doar o cale ușoară prin care pot face asta, un fel de ghid prin viață pentru cei care vor să facă lucrurile simplu, cu ajutor. Ea este construită astfel încât pe tot parcursul în care o citesc simt că au pe cineva lângă ei care îi sprijină, care îi înțelege și îi ajută în momentele în care nu știu ce să facă sau în momentele în care simt mici tentații.

Pentru cititorii nefumători, le urez mult succes în tot ceea ce fac, îi încurajez să citească în continuare cât mai multe cărți, fiindcă ele sunt într-un fel sarea și piperul în viață, ne oferă viziune, creativitate, inovație și ne dezvoltă modul de a gândi. Viața trebuie să fie un șir de progrese constante, pași mici (cuvinte din carte) făcute în mod  constant (citite), ne duc spre destinația noastră, spre a ne atinge potențialul maxim ca oameni.

Interviu realizat de Silvia Filip
Ilustrații interviu: arhiva personală Paul Bernard Gașpar.

Silvia Filip
Total
2
Shares

Bookura-te de comentarii

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous Article
Mică istorie a filosofiei

Mică istorie a filosofiei, de Nigel Warburton - la chioșcuri

Next Article
În pat cu regele

În pat cu regele, de Eleanor Herman - la chioșcuri

Related Posts

Total
2
Share