În luna iunie îl celebrăm cu toţii pe cel care a dat gongul de început unuia dintre cele mai iubite şi mai gustate genuri culturale ale lumii: nemuritorul teatru al absurdului. Cine mai bine decât Luigi Pirandello a putut să transforme analiza psihologică în spectacol etern, cu care să rezoneze toate culturile şi toate generaţiile care i-au urmat, nemaivorbind despre emuli celebri care au amplificat la plus infinit magia precursorului? Ca în cazul altor titani ai literaturii mondiale, Luigi Pirandello a scris enorm – proză, nuvele, sute de povestiri scurte, lăsând moştenire o cercetare a operei lui pe perioadă nedeterminată şi un alai de personaje care stau neclintite la temelia artei moderne a spectacolului.
„Şase personaje în căutarea unui autor”. Pe o scenă intră şase necunoscuţi care întrerup o repetiţie. Par nebuni; susţin că sunt personaje neterminate care caută pe cineva să le ducă poveştile la bun sfârşit. După prima clipă de uluire, regizorul care fusese cât pe ce să-i dea afară începe să audă ciorovăiala pentru întâietate. După ce aude, începe să asculte. Mama şi Tata au un copil împreună, dar s-au despărţit şi Mama are alţi trei copii. Tata a încercat să-şi seducă Fiica vitregă, pretinzând că nu a recunoscut-o. Mama i-a surprins în timpul propunerii indecente şi îl informează pe Tată că cea pe care a încercat să şi-o ducă în pat este… fosta lui soţie. Ambii rămân perplecşi după primul impuls de dezgust…
Regizorul acceptă să le pună istoria în scenă, chiar dacă nu este un autor. După pauză, Personajele şi Compania reiau acţiunea în magazinul doamnei Pace, pe care regizorul îl numeşte Scena 1. Rând pe rând, Copilul, Fiul, Băiatul, Fiica vitregă, Mama şi Tata îşi degajă întreaga energie în acelaşi cerc închis care pare să-i facă să explodeze, să dea pe faţă cărţile straniei lor existenţe. Toate străfundurile legăturilor complicate din interiorul unei familii care nu părea, şi totuşi este, dezaxată ies la iveală. Fiecare are, totuşi, parte de finalul căutat, chiar şi regizorul, care nu pricepe dacă totul a fost aievea, dar constată că şi-a pierdut întreaga zi cu povestea asta.
Montările scenice după „Şase personaje în căutarea unui autor” sunt nenumărate. Şi continuă, ca şi cum un fir magic i-ar atrage pe regizorii lumii spre cele şase personaje…
„Exclusă şi stigmatizată”. Marta este o tânără căsătorită cu Rocco. Asta îi conferă stabilitate socială, o poziţie în mica localitate şi solida calitate de… casnică plictisită. Totul se schimbă în ziua în care Rocco o surprinde citind o scrisoare de la un amorez care o curtează dintotdeauna, fiind respins mereu. Scandalul este imens, iar Marta pur şi simplu dată afară din casă. Pe cale de consecinţă, nu-şi pierde doar acoperişul de deasupra capului, ci şi amintitul statut social. Nu-i pare prea rău după el, dar greşeşte. Propriul ei tată ţine partea soţului care suspectează că onoarea i-a fost şifonată, mama şi sora o sfătuiesc să se supună, chiar o procesiune religioasă este ocazie pentru săteni de a-i striga ocări de sub balcon. Mareea ostracizării sociale creşte până în clipa în care Marta decide să întoarcă foaia şi să le arate ea tuturor. Gândul devine obsesie, iar lupta, una cu întreaga societate. Gonită de acasă, Marta era însărcinată şi pierde copilul soţului ei. Cum ajunge să fie rugată să se întoarcă şi cât de cumplit se răzbună reintrând în fostul cămin cu copilul amantului în pântec? Citiţi!
Găsești mai multe cărți celebre în colecția noastră de lecturi fundamentale.
„Viaţa este plină de cele mai stranii absurdităţi, care, în mod bizar, nici nu par plauzibile întrucât sunt adevărate”
„Orice este adevărat astăzi, orice atingi şi crezi şi pare real în această clipă va fi, exact ca realitatea de ieri, o iluzie a zilei de mâine”
„Dacă am putea vedea dinainte tot răul care derivă din binele pe care ne închipuim că-l facem!”
„Aşa este atunci când tu crezi că aşa este”
Leave a Reply