Jurnalul lui Matei Ink

Ziua 14: Crimă în personalul de Brașov, cu patru suspecți și o plăcintă

Prețul de azi: „Crima din Orient Express”, 39,99 lei la Libraria Humanitas →

Matei o însoțește pe doamna Popescu la Brașov, cu „Crima din Orient Express” în buzunar. Când plăcinta cu vișine dispare din compartiment, își aranjează mustața pe care n-o are și începe ancheta.

Matei Ink · 20 noiembrie 2026 · 3 min de citit
Ziua 14: Crimă în personalul de Brașov, cu patru suspecți și o plăcintă
Foto: Desen: Bookuria

Doamna Popescu are o soră la Brașov, pe tanti Lenuța, și o valiză de murături care cântărește cât un frigider. De-asta, joi seara, a sunat la ușă și mi-a anunțat, pe tonul cu care se dau notele la teză, că vineri dimineață o însoțesc cu personalul de 7:10. Domnul Vasilescu m-a lăsat să lucrez din tren la corectura cărții de rețete („Ai șpalturile, ai tren, ai termen. Nu văd problema”), iar doamna Popescu mi-a pus în mână lectura de drum: „Crima din Orient Express” de Agatha Christie.

– Ca să ai ce citi, maică. Și ca să fii atent.

Ea și-a luat „Baltagul” de Mihail Sadoveanu, a nu știu câta oară. Zice că Vitoria Lipan e prima detectivă adevărată din literatura română și că Hercule Poirot n-ar fi rezistat o săptămână pe drumurile ei de munte, cu mustața lui pomădată.

Pe raftul de bagaje, între valiza cu murături și sacoșa cu borcane, stătea vedeta călătoriei: o plăcintă cu vișine, învelită în ziar, pentru tanti Lenuța. Aceeași rețetă ca în cazul ziarului dispărut, când am aflat pe pielea mea cine e adevăratul detectiv al blocului.

Până la Ploiești am citit o sută de pagini. Agatha Christie are un fel de a te face să te uiți bănuitor la toată lumea, iar în compartimentul nostru era multă lume de bănuit: un student cu căști cât niște tigăi, o doamnă cu un cățel într-o geantă, un domn cu mustață (!) care mânca semințe și un preot care rezolva integrame. Am observat totul și am notat totul pe marginea șpalturilor. Domnul Vasilescu o să găsească printre rețetele de sarmale observații ca „mustața – suspectă” și „cățelul – alibi solid”.

Pe la Sinaia, căldura din vagon și legănatul trenului m-au doborât. Am adormit cu cartea pe piept și cu capul sprijinit de geam, pe ceva moale pe care l-am luat drept fularul meu.

M-a trezit o frână lungă. Un copac căzut pe linie, o oră de așteptare. Doamna Popescu s-a ridicat să verifice bagajele. Apoi a spus, cu o voce în care se auzeau toți cei patruzeci de ani de catedră:

– Matei. Plăcinta nu mai e.

M-am ridicat în picioare. Mi-am aranjat o mustață pe care n-o am. Am cerut, foarte politicos, ca toți pasagerii din compartiment să rămână pe locuri. Studentul și-a scos o cască. Cățelul a mârâit. Preotul a scris ceva în integramă, poate „ANCHETĂ”, șapte litere.

Am procedat metodic, ca Poirot. Studentul avea firimituri pe geacă – dar de covrig, a dovedit cu punga. Doamna cu cățelul mirosea a vișine – dar a parfum, a dovedit cu sticluța. Domnul cu mustață avea degetele roșii – de la semințele cu boia, a dovedit jignit. Preotul a refuzat să răspundă până nu termina rubrica. După o jumătate de oră aveam patru alibiuri perfecte, un vagon întreg înghesuit la ușa compartimentului ca la teatru și nicio plăcintă.

Am vorbit cu voce tare despre „mica materie cenușie”. Atunci doamna Popescu, care tăcuse tot timpul cu „Baltagul” în poală, a ridicat un deget.

– Vitoria Lipan, maică, n-a ținut discursuri. S-a uitat după urme. Ia întoarce-te.

M-am întors. Pe spatele hanoracului, de la ceafă până la omoplați, era o pată mare și roșie, în formă de… ei bine, în formă de plăcintă. M-am uitat la geam. Lucrul moale pe care dormisem de la Sinaia încoace, crezând că e fularul meu, era ziarul. Cu plăcinta înăuntru. Presată. Aplatizată. Transformată, cum ar zice domnul Vasilescu, într-o ediție de buzunar.

Vagonul a râs. Domnul cu mustață mi-a oferit, împăciuitor, semințe. Preotul a mai completat un cuvânt și mi-a arătat integrama: „VINOVATUL”, nouă litere. Am numărat. Avea dreptate.

Când trenul a pornit din nou, eram deja prietenul tuturor. Doamna cu cățelul ne-a dat pateuri, studentul mi-a explicat cum se scoate o pată de vișine (nu se scoate), iar doamna Popescu a recunoscut că n-a mai văzut un anchetator care să stea, la propriu, pe proba crimei.

La Brașov, tanti Lenuța a primit plăcinta turtită cu mare emoție. A tăiat-o în pătrățele subțiri și a declarat că e cea mai fină plăcintă cu foi din viața ei, „așa, foarte cu foi”. Doamna Popescu n-a zis nimic. M-a privit doar, peste ochelari, exact cum cred că se uita Vitoria Lipan la oamenii care spuneau prea multe.

Pe drumul de întoarcere am terminat „Crima din Orient Express”. Nu vă spun cine a fost. Vă spun doar că Poirot și-a rezolvat cazul fără să doarmă pe el. Eu, în schimb, am primit de la doamna Popescu un sfat pentru data viitoare: plăcinta se ține pe genunchi, iar detectivul se ține treaz.

– Matei Ink

Coperta cărții Crima din Orient Express
Unde o găseștiCrima din Orient ExpressAgatha Christie

Prețuri actualizate zilnic. Bookuria primește un mic comision dacă cumperi după un click, fără cost în plus pentru tine.

Cum ți s-a părut?

Votul cititorilor · deschis

Ce carte să citească Matei într-un episod următor?

Alege una dintre cele trei cărți. Dacă votul strânge cel puțin 5 voturi, cartea câștigătoare intră într-unul dintre episoadele următoare ale jurnalului (câteva sunt deja scrise). Votul rămâne deschis până apare episodul următor – marți, 24 noiembrie, la ora 10:00. Matei apare de două ori pe săptămână, marțea și vinerea.

Despre carte
Despre carte
Despre carte

Paginile lui Matei

Matei e și pe Facebook, și pe Instagram

Acolo pun desenul zilei și câte un rând din episod, înainte să ajungă aici. Uneori apare și Virgulă, care are, recunosc, mai mult succes decât mine.

Pe Facebook Pe Instagram

În librării acum

Cărțile din acest articol

Le găsești azi la librăriile online, cu cel mai bun preț.

11 promoții sunt active acum la librării Libris.ro · Litera.ro · Cărturești – vezi cât mai țin și cum le prinzi Vezi toate promoțiile →

Comentarii

Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!

Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.

Matei Ink

Corector la o editură mică din București, cititor cu degetele pătate de cerneală și autorul unui manuscris început de patru ani. Îl găsești zilnic la anticariatul de peste drum.

Mai citește