Andrei este unul dintre cei mai serrioși oameni din câți am cunoscut. Și nu am cunoscut puțini… Îl știu de mulți ani, iar dacă acest blog este online, într-o bună parte i se datorează și lui. Când am aflat că Andrei a scris o carte m-am bucurat și eram convins încă de pe atunci că va fi o carte bună. Scriitura lui Andrei este exersată în ani, găsești oricând pe blogul lui idei frumoase, surse de inspirație, dar și tactici bune de dezvoltare personală de aplicat zi de zi. Interviul de astăzi este despre cartea scrisă de Andrei, Nu vreau să mai fiu sărac”, dar și despre multe altele. O discuțiue frumoasă în care avem ocazia să descoperim un om frumos, dar și un prilej de a ne face update la un mindset sănătos.Cartea lui Andrei o puteți cumpăra de aici, iar dacă aveți nevoie de hosting pentru site-uri vă recomand să cunoașteți și excelenta latură profesională a lui Andrei la Simplenet.
- ”Nu vreau să mai fiu sărac”. De parcă cineva ar vrea. Și totuși asta se întâmplă. Nu este de ajuns să nu mai vrei. Trebuie să și faci ceva, în primul rând să conștientizezi asta. Unde a fost declicul în cazul tău, Andrei? Știu, cei care au citit cartea au aflat, dar hai să le povestim puțin și celor care nu au făcut-o încă.
Așa este, nu vrea nimeni să fie sărac, dar mulți oameni se nasc și cresc într-un anumit context social care de multe ori îi împiedică să vadă realitatea din fața ochilor. Primul pas este conștientizarea, după cum menționai, apoi urmează acțiunile concrete. Declicul care a dus la conștientizare a fost pentru mine aventura de imigrant ilegal din Italia, acolo unde nu am găsit prosperitatea mult visată și lăudată de alții, ci doar un alt fel de sărăcie.
- Deși pare la o primă vedere că este o lectură ușoară (și chiar se citește ușor, vorbe alese foarte bine, un excelent ritm impus de scriitor) cartea te încarcă și te aduce în fața unei oglinzi. Cel puțin în cazul meu s-a întâmplat. Până la urmă și eu sunt Andrei! ☺ Ai urmărit așa ceva sau este o carte scrisă ”din impuls”?
Primul draft a fost scris din impuls și a fost oribil. :) A trecut prin foarte multe modificări până a ajuns la forma actuală (de care oricum nu sunt 100% mulțumit). După ce mi-am dat seama de greșelile primului draft, cu ajutorul unui feedback onest din partea unor persoane apropiate, am schimbat felul în care gândeam cartea. Intenția mea a devenit să fac o radiografie a unui individ, exponent al unei generații, parte a unui grup social, a unei tipologii umane și al unei societăți în ansamblu. Radiografia asta nu îți arată ce vrei sau ce îți convine, îți arată cum e omul respectiv. Am încercat să folosesc un limbaj simplu, ușor de citit și de înțeles, pentru că am dorit să fie accesibilă cartea pentru cât mai multă lume, pe de o parte, dar și pentru că așa mă exprim eu, nu îmi plac cuvintele pretențioase și expresiile pompoase, nu văd sensul pentru care aș investi efort să complic lucrurile atunci când aș putea foarte bine să le las așa cum sunt, simple. Dincolo de această simplitate a cărții (limbaj, construcție), am vrut să existe și substraturi, unele mai evidente, altele mai subtile. Deci aș putea spune că am urmărit și o anumită profunzime.
- Trăim experiențe diferite și totuși ajungem cu toții la aceleași concluzii. Nimeni nu vrea să fie sărac, dar ordinul de mărime este diferit în foarte multe cazuri. Ce înseamnă pentru tine să fii sărac?
Sărăcia e subiectivă, nu cred că există o linie de demarcație clară ca să putem spune: voi, ăștia din partea asta, sunteți săraci, iar voi, ceilalți, bogați. Cuvântul sărac din titlul cărții – Nu vreau să mai fiu sărac – e ales cu scop de recipient pentru o serie de stări născute din frustrare. Sărac înseamnă blocat, neputincios, vulnerabil. Pentru mine asta înseamnă să fiu sărac, să fiu pe o poziție vulnerabilă, fără opțiuni.
- Astăzi ești bine, știu asta. Familie frumoasă, job stabil în toată instabilitatea lui (panica antreprenorului trebuie să te urmărească permanent altfel nu mai reușești să progresezi). Ți-ai permis chiar și o operație la nas! Cu siguranță nu mai ești sărac (deși nu ai fost niciodată, dacă-mi permiți, dar aprecierea mea este făcută folosind probabil alte criterii). Ajungem în cealaltă parte a poveștii: ești bogat? Și dacă da, ce trebuie să urmărești în viață pentru a nu ajunge să exclami: ”nu vreau să mai fiu sărac”?
Și bogăția e tot subiectivă, când locuiam în Bacău mă simțeam mai bogat decât acum când locuiesc în Oradea. Viața e mai scumpă aici și dacă mâine m-aș muta la Viena sau Paris probabil că m-aș simți și mai puțin bogat. Asta dacă privim bogăția strict din punct de vedere financiar. Dincolo de aspectul ăsta, după cum scriam și în carte, bogăția poate fi de mai multe feluri: financiară, socială, fizică, spirituală, emoțională etc. Eu mă simt bogat pentru că am trecut de la ignoranță la cunoaștere, de la teamă la încredere, de la trăit pe pilot automat la o conștientizare a unor aspecte ale vieții, am ieșit din poziția vulnerabilă în care eram acum 20-30 de ani, mă simt mai bine cu mine, am învățat să mă accept și să mă respect pe mine însumi mai mult. Sunt mai mulțumit și mai recunoscător, iar asta mă face să mă simt mai bogat, chiar dacă nu sunt milionar (nici pe departe). Nu știu ce ar trebui să urmărească un om în viață pentru a nu ajunge să exclame “nu vreau să mai fiu sărac”, cred că e oarecum invers, ar fi bine să ajungă în punctul ăla de conștientizare care să-l facă să urle că vrea altceva de la viață. Eu am exclamat asta în momentul în care am atins cel mai de jos punct în viața mea, când eram la pământ fizic și psihic. Deși în carte am folosit cuvântul sărac, în realitate nu știam exact în momentul respectiv cum să-mi definesc situația, eram doar plin de frustrări, blocaje, voiam să nu mai fiu acolo, în poziția aceea. Voiam altceva, nu știam ce, nu știam cum, nu știam multe lucruri, știam doar că nu mai vreau să fiu acolo. Nici fizic, dar mai ales mental. De pe o parte, nu a fost o situație prea plăcută, dar, pe de altă parte, a fost declicul care m-a ajutat să conștientizez o realitate și a fost momentul care a deschis călătoria spre mai bine. Dacă sărăcia e prea confortabilă, nu face nimeni nicio revoluție.
- O carte din care învățăm multe, tristă pe alocuri. Cât de greu ți-a fost să rememorezi și să împărtășești toate acele momente care ți-au marcat cumva destinul?
Cartea a fost un proces terapeutic, mi-a venit greu să retrăiesc niște momente și să caut adânc în mine lucruri pe care le-am ascuns sau pe care am vrut să le uit. Am încercat să mă duc din nou acolo, în trecut, și să scriu ca și cum aș fi scris atunci, fără să las informațiile pe care acum le știu să mă influențeze. Am încercat să surprind perspectiva de atunci ca punct de plecare în călătoria asta de emancipare individuală, să recreez pașii și logica din spatele lor, cum am gândit, cum am acționat și de ce. Poate că nu toți pașii au sens pentru cititor, după cum spuneam, e o radiografie, arată și lucruri care nu sunt ok, arată și greșelile, logica eronată sau viciată de unele filtre mentale personale. Cred că asta face cartea să fie autentică și să aibă un substrat psihologic sau sociologic, dincolo de povestea de dezvoltare personală. În același timp, am încercat și să mă detașez, să analizez cuvintele, expresiile, să mă întreb ce vreau să exprim în fiecare paragraf, lucru destul de dificil, în primul rând din cauza implicării personale în poveste, în al doilea din cauza faptului că nu sunt scriitor de meserie, am făcut liceu de mate-fizică, facultate de contabilitate și acum lucrez ca suport tehnic în IT, deci sunt destul de departe de domeniul literar.
- Lupta ta cu sistemul, ăla pe care-l identifici și pe care dai vina, crezi că are sorți de izbândă. Concluzia pare a fi că trebuie să învățăm să ne adaptăm sistemului și nu să luptăm pentru a-l schimba. Cât de confortabilă este această idee?
Discuția despre sistem mi se pare extrem de complexă. Pe de o parte, sistemul este ca traficul. Nu suntem blocați în trafic, noi suntem traficul. Capitalismul suntem noi, sistemul suntem noi. Sistemul este așa cum este pentru că noi suntem așa cum suntem. Dacă vrem să schimbăm sistemul, trebuie să ne schimbăm pe noi. Dacă vom continua să încercăm să obținem maximul de rezultate cu minim de efort, să respingem munca și responsabilitatea, să vrem doar avantaje fără dezavantaje, sistemul nu se va schimba. Dacă vom continua să ne comparăm cu alții și să ne raportăm la repere cum ar fi consumul ca indicator al succesului și fericirii, sistemul nu se va schimba. Dacă vom continua să ne vindem pe nimic cele mai de preț resurse pe care le avem, timpul și atenția, sistemul nu se va schimba. Nu cred că există prea multă lume care să vrea să audă adevărul ăsta, din păcate.
De pe altă parte, sistemul va fi mereu împotriva noastră, ca indivizi mărunți care avem la dispoziție două direcții de acțiune, ca pastilele din filmul Matrix, cea roșie care ne arată adevărul și ne scoate din Matrix, sau cea albastră care ne menține în ignoranță, trăindu-ne viața pe pilot automat în Matrix, ca baterii ce alimentează algoritmii unor corporații. Întrebările mele sunt… Ce e dincolo de Matrix? Merită să ieși din Matrix și să trăiești în pădure sau mai degrabă ar fi indicat să înțelegi cum funcționează Matrix-ul și să folosești asta în interesul tău? Există și o a treia pastilă?
Dincolo de întrebări și introspecție, trebuie să existe acțiune, prea multă gândire duce la blocaje și frustrări. E la latitudinea fiecăruia să decidă în ce direcție acționează, chiar dacă direcțiile sunt predefinite de către sistem, iar asta poate părea lipsit de libertatea adevărată de a alege, de fapt. Eu am încercat să nu las constrângerile astea să mă afecteze, să aleg o cale care mi s-a părut cea mai logică pentru mine și să merg în direcția respectivă. Asta funcționează pentru mine, poate pentru alții nu. Nu a fost scopul meu să conving pe cineva de vreun adevăr absolut pe care îl dețin, ci doar să ofer un exemplu de ceva ce a funcționat.
După cum spuneam, discuția e complexă și ne putem lungi la infinit în filozofii deconstrucționiste pe marginea sistemului.
- Deși pare a fi o carte care ne vorbește și despre bani sunt convins că nu este deloc așa. Poate, cel mult, este instrumentul ales pentru a putea face ideile mult mai bine și ușor înțelese. Ce este sărăcia?
Într-o oarecare măsură cartea este și despre bani, dar din nou e vorba de o perspectivă personală de-a mea. Banii sunt un instrument care-mi oferă opțiuni și îmi dau o liniște și o încredere pe care eu o asociez cu bogăția. Diametral opus, asociez sărăcia cu lipsa opțiunilor, cu neîncrederea, teama, umilința și rușinea, sentimentul de neputință și de lipsă a demnității umane, frustrarea și blocajele. Totodată, o asociez și cu agitația, nervii, zgomotul mental, în general absența liniștii sufletești.
Pentru mine, banii și timpul sunt elementele majore care înclină balanța într-o parte sau alta. Banii suficienți (nu neapărat mulți) și timpul pe care îl dețin îmi aduc acea liniște. Dacă ne ducem mai adânc, e de fapt vorba despre control. Nu-mi controlează altcineva timpul, nu trebuie să ajung undeva la o anumită oră, nu trebuie să stau acolo un anumit număr de ore pe zi. Resping și încercările sistemului de a-mi lua timpul liber, mă refer aici la media, social media etc.. și la manipulările acestor servicii care se bat să ne fure timpul și atenția. Vreau să îmi controlez singur timpul și ce fac cu el, iar asta reprezintă cel mai apropiat echivalent al libertății pe care îl putem atinge în interiorul Matrix-ului. Deci dincolo de bani, lipsa acestui control și a acestei libertăți o asociez eu cu sărăcia.
- Ai șanse în viață doar dacă reușești să gândești și să acționezi out of the box?
Teoretic, șanse în viață are toată lumea, dar depinde mult de contextul social al fiecăruia, unii nu văd șansele pe care le au pentru că nu au fost antrenați să se uite după ele. În contextul ăsta, da, trebuie gândit out-of-the-box. În poziția asta am fost eu, de acolo am plecat și respingerea standardelor, valorilor și definițiilor bulei în care am trăit a funcționat pentru mine. Gândirea out-of-the-box a funcționat pentru mine. Dar cunosc oameni care au avut succes și fără să facă asta, pur și simplu și-au setat un scop și au acționat în direcția respectivă. Au eșuat, au învățat, n-au renunțat, s-au adaptat și și-au atins obiectivele la un moment dat. Fără prea multă introspecție, fără lupta și zbuciumul pe care l-am descris eu în carte.
- Cât de greu ți-a fost anul trecut? Cum îți merg lucrurile astăzi? Ai scris cartea, ai dovedit și prin asta exact ceea ce ne spui în ea: nu lăsa greul să te copleșească, fii creativ, muncește! Tu ai învățat prin experiențe uneori traumatizante, dar uite, astăzi ne oferi o lectură care ne invită nu doar să te cunoaștem, ci să și facem ceva cu viețile noastre. Este ceea ce ai urmărit?
Nu pot să mă plâng de anul trecut, a fost bine din punct de vedere al afacerii, nu ne-a afectat pandemia. Noi, eu și soția, lucrăm de acasă de mai bine de 10 ani, deci nici din punct de vedere personal nu am fost afectați, suntem obișnuiți cu lipsa de socializare. Astăzi ne merge bine, suntem pe trendul ascendent pe care l-am construit cu multă muncă în decursul ultimilor 15 ani. Este, într-adevăr, un lucru pe care l-am urmărit cu cartea asta, să ofer inspirație, să arăt oamenilor că se poate chiar dacă pornești de la zero. Nu a fost ușor, nu am aplicat soluții magice, doar am muncit și ne-am luptat cu noi înșine, cu filtrele mentale prin care vedeam lucrurile și cu barierele pe care le aveam sau pe care ni le puneam singuri, și eu și soția. Cred că se simte și în carte lupta și provocările acestei călătorii personale, m-am concentrat mai mult pe asta decât pe destinația propriu-zisă.
- Pentru că te cunosc cumva, știu cât ești de echilibrat și de serios. Cartea îmi dovedește că nu este doar o mantie pe care o îmbraci în public, ci că așa ești tu. Ba chiar mai mult. Care este sursa ta de echilibru astăzi?
Așa-i, sunt echilibrat și serios. Am fost mereu așa, un copil bătrân. M-a enervat și frustrat de multe ori, voiam să fiu și eu mai nebun, să mă distrez, să fac prostii, dar acum, la maturitate, se dovedește a fi un avantaj. Familia este clar o sursă de echilibru, dar în esență așa sunt eu de felul meu de când mă știu.
- În spatele oricărui om de succes stă o femeie puternică. Așa este, nu? Senzația mea în urma lecturii: tu cu tine, cu greutățile și angoasele tale și apoi ea, Elena. Norii s-au risipit… și risipiți sunt și astăzi. Dacă nu chiar tot, cât îi datorezi Elenei pentru evoluția ta?
Îi datorez mult Elenei, este persoana care m-a scos din bula mea și m-a învățat să am încredere. Încredere în mine, dar și în viață în general. Elena e un exemplu bun despre cum ne naștem și creștem în bule diferite. Deși bula ei nu e diametral opusă de bula mea, există diferențe notabile de mentalitate, în special în ce privește încrederea, responsabilitatea și afecțiunea. Astfel, cred că Elena a fost catalizatorul evoluției mele, dar și a noastre, ca familie.
- Pentru că suntem un blog legat de cărți, cât de importante sunt lecturile în evoluția ta. Spune-ne câteva cărți care te-au ajutat, impresionat și, de ce nu, marcat. Și mai spune-ne și câteva recomandări pentru lecturi viitoare.
Obișnuiam să citesc foarte mult când era copil, mama are o bibliotecă impresionantă. Eram un copil curios, citeam foarte mult, însă nu mai rețin mare lucru din cărțile citite.
Prima carte care m-a marcat a fost “Tată bogat, tată sărac” a lui Robert Kiyosaki, citită prin 2005 sau 2006. Mi-a deschis ochii cu privire la o idee ce exista undeva în adâncul meu, dar nu știam cum să mi-o explic și cum să-i dau o formă coerentă. E cartea care m-a determinat să încerc să-mi deschid afacerea mea.
Am început apoi să citesc cărți de business și marketing. Din categoria asta m-au impresionat o serie de cărți scrise de Al Ries și Jack Trout. “Focus” și “Poziționarea” m-au ajutat cel mai mult să înțeleg ce greșeli făceam în afacere, să schimb și să îmbunătățesc până am ajuns la un proiect câștigător.
Cea mai recentă carte care m-a marcat este “Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine” a Lisei Bourbeau, citită prin 2018. M-a ajutat să identific barierele și filtrele mentale care mă dominau și a trezit emoții puternice în mine. E o oglindă dureroasă și cred că asta a influențat și cartea mea.
După aceasta nu am mai citit nimic pentru că am început să lucrez la carte și nu am vrut să copii de la alții sau să mă descumpănesc pentru că au articulat mai bine decât mine ideile. M-am concentrat pe introspecție, pe retrăit momente și pe scris.
Abia după ce am terminat cartea am reînceput să citesc, am luat “Arta subtilă a nepăsării”, “Curajul de a nu fi pe placul celorlalți” și “Curajul de a fi fericit”. Din păcate, n-am reușit să le termin, mi se pare că sunt reluate iar și iar aceleași idei de dezvoltare personală pe care le-am mai citit și în alte cărți.
În momentul ăsta mai citesc doar diverse articole din reviste online de psihologie, mi-am descoperit o pasiune pentru înțelegerea oamenilor și a modului acestora de a funcționa.
Recomandările de cărți cred că sunt destul de subiective, nu știu cât de în măsură sunt să fac recomandări, nefiind un cititor avid. Dacă ar fi să aleg o carte de recomandat, cu siguranță ar fi “Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine”.
Credit Foto: Andrei Chira
